FEMEI

Avant - recenzie!

Înțelegeți cred că n-am citit cartea încă. N-am o părere deocamdată, ci o dorință. S-o lecturez!  

M-am uitat puțin pe recenzii și m-au intrigat, fiind mai degrabă negative și menționând cam toate un limbaj licențios deranjant.
Cum aș putea ignora o așa carte ? 

Revin cu păreri după. După lectură! (02.01.2017) 

Apres - recenzie!

Romanul "Femei" de Charles Bukovski este cu adevărat senzațional. Plin de viață și sinceritate. O carte autentică, reflecție a existenței unor oameni ai anilor '70 din societatea americană. 

Șocantă poate pentru noi, astăzi, dar o carte onestă, scrisă cu "umor și tristețe", după cum se precizează în postfață. 

După părerea mea, "Femei" este una dintre cele mai bune cărti pe care le-am citit iar Bukowski unul dintre cei mai valoroși scriitori.

Un roman plin de nerv și personalitate, ca o peliculă de acțiune ce se derulează captivant prin fața ochilor.
Cartea n-are mesaj sexist sau aluzii degradante față de femei, nu e nici ofensatoare, nici vulgară. Scriitura adevărată este nemuritoare, în timp ce "political correctness-ul" va sucomba în propria-i cavitate. 
Aparent, "Femei" este o ficțiune despre viața boemă a unui scriitor alcoolic - Henry Chinasky. 

Iată câteva pasaje care mi-au plăcut foarte tare și care mi se par relevante pentru esența autorului și a stilului său literar:

- Scriu ficțiune.
- Ce este ficțiunea?
- Ficțiunea este o înfrumusețare a vieții" (dialog între Chinasky și două nemțoaice).

------

"- Ai ceva cu negrii? 
- Am ceva cu toată lumea" 

------

"Nu sunt decât un alcoolic care s-a făcut scriitor ca să poată rămâne în pat până la prânz"

------

"Anticipam probleme: fiind un om retras, nu puteam suporta aglomerația. N-avea nimic de-a face cu gelozia, pur şi simplu îmi displăceau oamenii, mulțimile, în orice loc, cu excepția întâlnirilor mele cu cititorii. Oamenii mă diminuau, mă epuizau."

------

„Umanitatea nu ţi-a priit încă de la început", ăsta era motto-ul meu.

------

"Scriam povestea de iubire a hienei"

------

"Oamenii fără morală se considerau adesea mai liberi, dar ceea ce le lipsea era mai ales
abilitatea de a simţi sau de a iubi. Aşa că preferau parteneri întîmplători. Morți futând morți"

------

"Un bărbat avea nevoie de o mulțime de femei doar atunci când nici una dintre ele nu era bună de nimic. Un bărbat își putea pierde identitatea tot futându-se cu cine se nimerea".