Canaan

Canaan este vechiul nume al Palestinei, inainte ca evreii sa primeasca acest teritoriu ca Tara a Fagaduintei, din partea lui Dumnezeu, dupa cum sustin ca scrie-n Biblie, carte de adevaruri sau minciuni.

Canaanul era locuit de canaaniti, populatie semita (babilonieni, akkadieni, aramei etc) venita din zona Golfului Persic si care locuia in mileniul 4 i.Ch intre peninsula Sinai, Mediterana, desertul Siriei, Eufrat si muntii Taunus.

Conform Bibliei, Canaan deriva de la Kna'an, fiul lui Ham si nepotul lui Noe. Asirienii numesc Canaan-ul Chatti (Tara Hititilor), babilonienii il numesc Amurru (Tara Amoritilor) iar egiptenii Kinachi.

Vechiul Testament, unele inscriptii si tablitele de Ras-Shamra (oras antic fenician) descoperita in 1929, dau informatii, printre altele, despre religia canaanitilor:  politeista si naturista. Zeul suprem era Baal, caruia i se aduceau jertfe sangeroase. Preotii lui, numiti Kohin, aveau cultul mortilor si practicau magia. 

Biblia ne relateaza despre Canaanul devenit "Tara Fagaduintei", tara data de Iahve lui Avram si urmasilor lui care reprezinta poporul lui Israel.

In Noul Testament, canaanitii erau numiti si fenicienii.

Canaan era la inceput doar in zona de coasta a Marii Mediterane, zona locuita de filisteni. Regele israelit Saul ii infrange si le ocupa teritoriile.

Dupa moartea regelui Solomon, regatul iudeu este impartit intre fii lui: la nord apare Israelul, cu capitala la Samaria si la sud apare Iudeea, cu capitala la Ierusalim. 

Asirienii cuceresc Israelul si deporteaza populatia locala in Asiria. Totodata, sunt adusi asirieni in teritoriile nou ocupate, mai ales in Samaria - asa a aparut grupul etnic al samaritenilor.

Mai tarziu, regele babilonian Nabucodonosor ocupa Regatul de sud: Iudeea. Si babilonienii i-au deportat pe evreii din Iudeea, dar numai clasa conducatoare. Deportatii s-au intors in tara de origine cam 50 de ani mai tarziu, cand Babilonul e cucerit de regele persan Kyros iar fosta Iudeea era si ea ocupata tot de persani - perioada protectoratului persan.

Persii sunt cuceriti de Alexandru cel Mare si Iudeea devine parte a Imperiului macedonean Dupa moartea lui Alexandru cel Mare, imperiul este impartit intre succesorii lui, Ptolemaios si Seleukos.

Iudeea intra in sfera de infleunta a lui Ptolemaios si urmeaza o perioada de lupte pentru putere intre urmasii ptolomaici si seleucizi. 

In timp, Iudeea devine parte a regatului greco-sirian al Seleucizilor, care au dus o politica de helenizare a grupurilor etnice din interior. Iudeea a fost redenumita de greci Siria Palestina. 

Evreul Mattathias Macabeul si fiii sau organizeaza o rascoala impotriva seleucizilor si castiga (rascoala Macabeilor). Ei vor conduce timp de 100 ani.

Macabeii au luptat pentru libertate religioasa si politica, au luptat pentru Israel si pentru indepartarea "jugului Neamurilor". Se poate spune ca macabeii au fost initiatorii nationalismului iudaic.

Urmeaza cucerirea romana. La inceput, ei numeau regiunea in discutie "Iudeea'. Mai tarziu, au adoptat numele de "Palestina" (tara filistenilor). 

Romanii distrug din temelii Templul herodian, din care a mai ramas doar o bucata din zidul de vest, numit azi Zidul Plangerii. Urmeaza un mare exod al evreilor in lume.

Urmeaza dominatia bizantina, apoi cea araba. In timpul dinastiei omeiazilor, e perioada de pace si prosperitate. La Ierusalim, pe locul fostului templu herodian se construiesc Dom-ul si moscheea Aqsa. In timpul dinastiei abasizilor, cu resedinta la Bagdad, se inregistreaza tensiuni si conflicte intre evrei si ceilalti.

In 1070 Palestina e cucerita de selciugi, populatie turca venita din Asia Centrala. La venirea selciugilor, populatia din Palestina era majoritar de religie musulmana si vorbea limba araba. 

Urmeaza 200 de ani de domnie a cruciatilor. 

Dupa plecarea cruciatilor (1291) Palestina intra in componenta Imperiului Otoman, pana in 1918, cand se prabusesc imperiile europene.