JURNALUL UNEI FETE GREU DE MULTUMIT

Of...ce dezamăgire este cartea asta pentru mine... 

Am început-o ieri și deși are doar 300 de pagini, încă n-am terminat-o. Mai mult, între timp am început altă carte și jurnalul acestei atipice fete l-am tras deocamdată pe linie moartă.

În ciuda recenziilor uniform favorabile, cartea mă plictisește îngrozitor. 

Mi se pare hazlie afirmația, citită pe undeva, că Jeni Acterian poate fi considerată un "Eliade în variantă feminină".  

"Jurnalul unei fete greu de mulțumit" nu aduce informații sau detalii despre epocă, personalități, evenimente sau atmosfera epocii de atunci. Nimic! Nimic nou!

Jurnalul abuzează de generalități și platitudini în anonimat, din teama autoarei ca nu cumva paginile ei să ajungă pe mâini nepotrivite.

În esență, jurnalul este o tânguire monotonă a unei tinere nefericite, complexate și inadaptate. O tânără incapabilă de relaționare cu oamenii și realitățile imediate. Autoarea este incapabilă să identifice și să trăiască sentimente naturale, firești. 

O existență anostă, scăldată în lecturi, teatru, muzică clasică și mai ales cinema. Aparent, high-life. 

O intelectuală "subțire", dar cred că numai aparent, cât timp autoarea e dependentă de cinematograf - plăcerea ei fundamentală, deși invariabil, după vizionare, se declară deziluzionată. Păi, dragă fată "greu de mulțumit", dacă nu-ți plac filmele, de ce sunt hobby-ul tău preferat?  

Un jurnal doldora de considerații filosofice și despre lecturi. Un jurnal fără viață și fără patos. Un jurnal despre o nefericire seacă. 

Jeni Acterian se visa celebră autoare de literatură. După mine, nici măcar un volum de memorialistică valoros n-a scris. 

Singurul ei "merit" este acela de a fi fost sora fraților Haig și Arsavir Acterian și datorită cărora s-a învârtit în grupul intelectualității bucureștene interbelice. 

Cineva spunea că "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" și "Jurnalul" lui Sebastian sunt cele mai valoroase volume de memorialistică din epoca respectivă. Eu zic că afirmația e doar o glumă proastă.

În concluzie, o lectură anostă, lipsită de viață, care nu aduce nimic relevant pentru mine.

Cel mai probabil, "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" trebuie citită în perioada adolescenței, când empatia cu personajul principal e mai mare și poți descifra farmec și valoare literară în carte.  

---------

Mi-am propus să reiau cândva lectura acestui jurnal, poate-l voi aprecia altfel.