CIRESE AMARE

O carte de tip "surpriză plăcută". O carte pe care o recomand fără reținere, mai ales celor ce au luat calea exilului, mânați de sărăcie sau scârbă față de autorități și politicieni.  

Eu însămi sunt o auto exilată. În cazul meu, dezamăgirea a primat, situația materială deteriorată fiind motiv secundar. 

Liliana Nechita m-a surprins prin autenticitatea emoțiilor, cursivitatea exprimării și logica decentă a unui suflet zdrobit.

O femeie adultă, nevoită să-și părăsească copiii, casa, ceașca de cafea, scrisorile de dragoste, cărțile preferate și pijamaua comodă. A luat calea străinătății lăsându-și sufletul în orășelul gri, apăsat de toamnă și lipsuri. 

Liliana Nechita își schimbă statutul nu pentru că scapă de sărăcia care-i sufocă familia, ci pentru că-și învinge limitele și se redescoperă. Autoarea își creează, modelează și adaptează noi resurse existențiale, sincronizate cu noile realități. 

Eu am descoperit un roman emoționant, scris cu tristețe resemnată, dar și inteligență. O scriitură frumoasă prin sinceritate și emoție. O femeie civilizată și nefericită, dar hotărâtă să-și consume ultimul strop de energie luptând cu hidoșeniile vieții.

Am citit "Cireșe amare" pe nerăsuflate, într-o după-amiază. Am luat cartea cu mine în timp ce mâncam, am citit pe telefon în drum spre piață sau relaxată în fotoliu. 

În acelasi timp, nu pot ignora pasaje sau idei pe care le dezaprob și care m-au enervat sau revoltat: 

De pildă, pretenția de a avea biserică ortodoxă în Italia și de a participa la slujbă în română. 

Pretenția de a găsi produse românești și de a găti românește în Italia. 

Pretenția de a fi considerat egal într-o societate străină în care pătrunzi știind că vei presta cele mai de rahat munci. 

Obsesia câștigului în detrimentul bucuriei de a trăi - ca milioane de români pribegi prin lume, din păcate și autoarea își face un scop din câștigarea banilor, rărind vizitele acasă, scurtându-și concediile și focusându-se aproape exclusiv pe muncă/bani.

Cred că reproșul din urmă a fost marea dezamăgire legată de Liliana Nechita și cireșele ei amare. Deși își depășește multe limite, în esență rămâne subjugată realității imediate și legii banului, uitând să-și trăiască viața, chiar dacă între timp norii negri din trecut se risipiseră.