POVESTI CORECTE POLITIC DE ADORMIT COPIII

Astăzi câteva cuvinte despre "Povești corecte politic de adormit copiii", scrisă de un curajos scriitor american, pe numele lui James Finn Garner.

Eu citesc frecvent de pe scribd, binecunoscuta bibliotecă online, dar asta e o carte pe care ar trebui să o dețină în format fizic orice iubitor de literatură și de libertatea cuvântului. Ei bine, de ce am cumpărat cartea asta în format clasic?

Pentru că sunt șanse mari să devină o carte interzisă, o carte care nu se va mai reedita vreodată, o carte rară, care probabil va deveni material de studiu în cercuri închise. În plus, am cumpărat ediția fizică pentru că nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când ții cartea în mână, când întorci filele, când simți mirosul de proaspăt ieșit din tipar sau, dimpotrivă, miasma de vechi, de pagini cu istorii sau idei pe care s-a așternut praful zeci sau chiar sute de ani. 

Poveștile corecte politic ale lui Garner mi s-a părut una dintre cele mai triste cărți. Cu atât mai mult cu cât e bazată pe realitate.

În "Povești corecte politic de adormit copiii" autorul rescrie și reinterpretează 26 de basme clasice prin prisma corectitudinii politice. În cartea asta nu mai avem comic de situații sau caracter, comic de nume sau moravuri. Avem o literatură care mustește de un aparent comic de limbaj. 

Scufița Roșie s-a emancipat corect politic și nu mai e o fetiță plăpândă și inocentă, ci o "tânără persoană" care merge la domiciliul bunicii. Scufița Roșie e o entitate mândră de sine, o entitate care pășește curajos prin pădurea deasă pentru că are încredere în propria sexualitate și pentru că-i repugnă clișeele freudiene. Lupul mâncător de oameni este o brută cu remarci sexiste iar pădurarul devine tehnician de combustibil lemnos.  

Despre Cenușăreasa aflăm că este tratată prost în familia adoptivă, ca un angajat fără drept de remunerație, dar totul e bine când se sfârșește cu bine. În final, ea ajunge influencer și fashion trendsetter și împreună cu suratele ideologice înființează chiar și o cooperativă de confecții care produce exclusiv haine confortabile. 

Alba ca Zăpada este o tânără prințesă deloc dezagreabilă la chip, a cărei mamă naturală nu moare, ci ajunge în incapacitatea de a trăi. Iar mama vitrega nu este rea, ci doar se îndoiește de propria valoare din cauza dictaturii standardelor aberante ale bărbaților. Piticii sunt niște bărboși dezavantajați pe verticală și prințul e un impotent. Dar cum un asemenea cuvânt e inacceptabil azi, autorul găsește soluția corectă politic și-l numește "bărbat care suferă de întreruperea involuntară a activității falocentrice".

Prințul broscoi e la un pas de hărțuire sexuală între specii și poate chiar ar fi meritat un proces, pentru că se dovedește a fi un plictisitor speculator imobiliar. Dar nu vă impacientați, prințesa ecologistă i-a venit de hac.  

Povestea "Jack și vrejul de fasole" începe cu mitul cultural al cărnii de vită și impactul negativ al consumului de carne asupra planetei. La nivel micro, adică la nivelul entității umane Jack, problema se rezolvă printr-un troc: băiatul cedează vaca păcătoasă unui vrăjitor și acesta îi oferă în schimb 3 boabe de fasole fermecată. Atenție, boabe care conțin tot atâtea proteine cât vaca și care-s libere de grăsimi și sodiu. Aș zice că lui Jack i-a pus Dumnezeu mâna în cap! 

Nici povestea "Hansel și Gretel" n-a scăpat rescrierii corecte a autorului. Aflăm că cei doi minori locuiesc în hățișul unui ecosistem forestier, într-o familie monoparentală, dezavantajată socioeconomic. Și exact acest dezavantaj este motivul pentru care tatăl, consiliat și de psihopedagogul personal, pune la cale un plan prin care să scape de micile, dar istețele entități, Hansel și Gretel.  

Povestea mea preferată a fost Puiu'mic. Cred că surprinde esența zilei de azi, care colcăie, printre altele, de delatori și profitori. 

Citind cartea zâmbești, râzi, dar în esență cred că este trist. O astfel de literatură conformă cu exigențele corectitudinii politice pare să nu mai fie literatură, ci un raport sec de informații, fără nuanțe și sensibilități.

Ce să vezi, la americani, chiar acasă la corectitudinea politică, Cartea lui James Finn Garner s-a vândut extraordinar de bine încă de la lansare, în 1994, și a stat vreo 2 luni în topul best seller-urilor din New York Times. A fost tradusă în peste 25 de limbi și adaptată de multe ori pentru scenă și radio.

La noi, "Povesti corecte politic de adormit copiii" a apărut la Editura Humanitas în colecția "Râsul lumii" și este prima parte a trilogiei din care mai fac parte "Once Upon A More Enlightened Time" și "Politically Correct Holiday Stories", despre care nu știu să fi fost publicate încă în România.

Râdem, râdem, dar e de rău. Și dacă nu mă credeți pe mine, poate luați aminte la ceea ce spune Radu Paraschivescu despre carte: "adio pitici, bun venit entități cu dezavantaj vertical. Adio, femeie și bărbat. Bun venit, entități cu drepturi egale. Adio, trăsături, bun venit, deșert al gândului și al expresiei".  

O nebunie colosală! Citește și tu cartea, nu-ți ia prea mult timp, are doar vreo 200 de pagini și un excelent exemplu despre cum să vorbești și să nu spui nimic.