IN GRADINA CAPCAUNULUI - Fragmente

Mi-a plăcut foarte tare cartea asta, este una dintre cele mai intense cărți citite în 2022. Îndrăzneață până dincolo de vulgaritate și grotesc, dar originală și fluent concepută. Și pentru că m-a șocat, am decis să transcriu unele dintre pasajele care suprind esențe de caracter și acțiune:

"Adele nu-și iubeste meseria. Urăște idea că trebuie să muncești ca să trăiești. N-a avut niciodată altă ambiție decât aceea de a fi privită".

“Adele s-a angajat la ziar printr-o pilă. Richard e prieten cu fiul directorului publicației. Asta n-a deranjat-o. Așa stau lucrurile pentru toată lumea”.

“Tot cee ce contează pentru ea e libertatea pe care i-o aduce meseria de jurnalist. Câștigă prost, dar are ocazia să călătorească. Poate să dispară, să-și inventeze întâlniri secrete și să nu trebuiască să se justifice”.

“Adele nu reușea să afle unde se ascunde dragostea pentru fiul său".

“Copilul îi tulbura lenea și, pentru prima dată în viata ei, s-a văzut constrânsă să se ocupe de altcineva decât de ea însăși. Iubea acest copil. Simtea pentru sugar o dragoste fizică intensă și totuși insuficientă. Zilele petrecute acasă îi păreau interminabile. Uneori, îl lăsa să plângă în camera lui și-și punea o pernă pe cap, încercând să adoarmă”.

“Sarcina a stricat-o. are impresia că după ea a rămas urâtă, flască, îmbătrânită”.

“Corpurile lor nu au nimic să-și spună. N-au simțit niciodată unul pentru altul nici atracție, nici tandrețe și, într-un anume fel, lipsa asta de complicitate carnală îi liniștește” (Adele și Richard, în weekend la mare, în drum spre restaurant).

“Ea nu știe ce-i face placere lui Richard. Ce-i face bine. Nu a știut niciodată. Îmbrățișările lor nu au nici o subtilitate. Complicitatea nu a venit odată cu trecerea anilor, care nu au atenuat pudoarea. Gesturile sunt precise, mecanice. Drept la țintă. Își lipește gura de urechea lui Richard și geme puțin, ca să aibă conștiința împăcată".

“nu carnea era cea care o tenta, ci situația. Să fie luată. Să observe masca bărbaților în timp ce aveau orgasm. Să se umple. Să guste saliva altcuiva. Să mimeze orgasmul epileptic, bucuria lascivă, plăcerea animalică. Să privească un bărbat plecând cu unghiile pătate de sânge și de spermă”.

“erotismul îmbracă totul. Masca platitudinea, vanitatea lucrurilor”.

“nu-și amintește nimic cu exactitate, dar bărbații sunt singurele repere ale ei”.

“bărbații au scos-o din copilărie. Au smuls-o din vârsta asta noroioasă și ea a dat la schimb pasivitatea infantilă pentru lascivitatea gheișelor”.  

“lucrul de care se teme este ceea ce se va spune despre ea, felul în care ei o vor judeca, eticheta pe care i-o vor pune și la care o vor reduce. FELUL ÎN CARE ÎI VOR CARICATURIZA TRISTEȚEA” (Richard despre Adele, dupa ce secretul ei este descoperit).

“soția lui era un impostor absolut magnific”, “ea era nevroza lui, nebunia lui, visul lui ideatic”  .

“ea se intinde pe pat, la doar câțiva centimetri distanță de corp. E al ei în întregime. Ca niciodată, nu poate nici să fuga, nici să refuze să stea de vorbă cu ea. Sprijinindu-și capul pe un braț, cu picioarele încrucișate, își aprinde o țigară. Se dezbracă. Goală, întinsă lângă cadavru, îi mângâie pielea, îl strânge la pieptul ei. Îl sărută pe pleoape, pe obrajii lui supți. Se gândește la pudoarea tatalui ei, la oroarea lui absolută de nuditate, a lui, a altora, întins acolo, mort, la dispoziția ei, nu va mai putea opune nici o rezistență curiozității ei obscene. Se apleacă deasupra lui și încet, dă giulgiul la o parte” (Adele lângă cadavrul tatălui ei).

“Vecinul de la opt o fixează cu privirea. Ochii lui sunt urduroși. S-ar putea chiar crede că-i atârnă o lacrimă la colțul ochiului. El, vecinul, atât de umflat, obez, încât lui Adele îi fusese greu să-i găsească sexul sub pliurile burții. Mădularul lui, transpirat sub stratul de grăsime, fierbinte din cauza frecării de coapsele enorme. Urca la el după-amiaza, după ce se întorcea de la liceu".