Din cer au cazut 3 mere - Fragmente

Până la venirea bărbaților, cele două prietene și-au petrecut timpul pe verandă. Vița-de-vie care se agăța cu cârceii ei subțirei de stâlpii grei de lemn se întindea până sus, la acoperișul în pantă. În bucătărie se răcea plăcinta cu crustă rumenă de brânză, în livadă, încurcând ziua cu noaptea, își îngâna melodia tristă un greier, soarele se rostogolea încet spre apus, ascunzându-se pe după norii rari, parcă probându-i, și apoi refuzând ba un veșmânt noros, ba altul.

---

Cerul serii de mai e jos și dens, de culoarea afinelor

---

Foametea a încetat după trei ani, lăsând în urma ei un cimitir la fel de mare cât satul împietrit de durere

---

Vezi doar cum trăim. În așteptarea morții, de la o înmormântare la alta

---

Satul s-a dovedit a fi exact așa cum și-l imaginase Nastasia din povestirile soțului ei – pietros, cu acoperișuri de pe care cădeau țiglele, cu garduri dărăpănate, într-o rână, și coșurile sobelor agățate de poalele cerului

---