RAZBOIUL NU ARE CHIP DE FEMEIE

Aparent, pare un roman propagandistic închegat sub formă de colecție de interviuri cu femei din URSS, participante la al doilea război mondial.

Scriitoarea a făcut o documentare de șapte ani înainte de scrierea cărții și n-o bănuiesc de subiectivism. De această dată analiza mea nu poate fi prea corectă din cauza scârbei viscerale pe care o simt față de bolșevism. 

Este o lectură interesantă, care demonstrează determinarea și entuziasmul femeilor sovietice pentru angajarea în luptă, fie combatante directe, fie în spatele liniilor frontului.

Citind cartea, pare că întreaga țară era mobilizată în războiul pentru Rusia mamă și împotriva Germaniei.

Pentru că toleranța mea față de bolșevism e nulă, "Războiul nu are chip de femeie" nu prea mi-a plăcut, nu m-a prea emoționat în vreun fel. De fapt, nici n-am citit-o integral, ultimele capitole le-am abandonat, fiind variații pe aceeași temă: patriotismul sovietic, derivat din cea mai urîtă și periculoasă ideologie - bolșevismul.

Paradoxal, este o carte pe care o recomand fără rezerve pentru că este și un soi de document despre cel de-al doilea război mondial. Răfuiala mea cu bolșevismul e personală, dar nu mă împiedică să cred că este o carte care nu trebuie ignorată.

După cum se vede și din coperta romanului, acesta a fost premiat în 2015 cu Nobelul pentru literatură.

Autoarea Svetlana Aleksievici a scris mai multe cărți-documenti, bine primite de publicul internațional.