FERICIREA IMI SCAPA PRINTRE DEGETE

"Entre mes mains le bonheur se faufile", semnatură Agnes Martin Lugand: literatură efemeră, un zigurat de clișee tipologice și narative.

De această dată, romanul povestește destinul eroic și fulminant al unei gospodine de provincie, ajunsă celebră în lumea modei pariziene.

Încă din copilărie Iris este atrasă de croitorie, dar își abandonează chemarea, la presiunea părinților care o direcționează spre altă meserie, evident una anostă.

Soție și mamă de familie din clasa de mijloc, prizoniera unei existențe plictisitoare în provincie, Iris se înscrie la un curs de haute-couture la Paris, moment din care viața ei urmează un drum nebănuit.

Clișeele centrale ale romanului sunt atât naivitatea că orice moment e bun pentru un nou început, cât și convingerea că fericirea nu e ceea ce ai, ci ceea ce vei avea.

Adică un fel de literatură motivațională deghizată în beletristică.

"Fericirea imi scapa printre degete" este o carte născută în cultura woke și "empower the women". 

O carte aliniată perfect cerințelor ideologice ale corectitudinii politice, astfel încât să poată fi publicată de o mare editură - în definitiv, autorul trebuie să încaseze bănuțul, că de aia creează pentru popor.

"Fericirea îmi scapă printre degete" e o vrăjeala literară simpatică, recomandată pentru momentele de plictiseală.  

Te prinde pentru că abundă în evenimente și dialoguri, cadrele de atmosferă și interior sunt aproape glamour și personajele incredibile tocmai pentru că sunt făcături literare care vor să-ți atragă atenția. Eu am citit-o și nu-mi pare rău, dar dacă vrei să te axezi numai pe lecturi de genul asta, mai bine te apuci de croșetat.