CANTEC LIN

În acest articol voi dezvălui parțial acțiunea, așa că dacă n-ai citit cartea, oprește-te aici, ieși de pe pagină.

Rareori scriu mai mult de un articol despre o carte, dar "Cântec lin" mi-a plăcut într-o anumită măsură, m-a și plictisit, m-a și înfuriat atunci când am aflat că aproape totul, cu excepția detaliilor, este copiat dintr-un caz real petrecut prin Manhattan.

Romanul începe printr-o cronologie inversă, adică sfârșitul: crima.

Paul și Myriam Masse formează un tânăr cuplu care locuiește într-un cartier bun al Parisului. Cei doi sunt proprietarii celui mai mic apartament dintr-un imobil elegant, cu locatari politicoși care se salută chiar dacă nu se cunosc.

Myriam e de origine maghrebiană și o ambițioasă absolventă de Drept. Îi plac târgurile de vechituri, covoarele berbere și stampele japoneze. Își iubește soțul, dar nu are o relație prea bună cu soacra. Când cele două sunt simultan în aceeași încăpere, în aer "plutește un disconfort compact și clocotitor".

Paul lucrează în industria muzicală și face stagiu după stagiu ca să asigure bunăstarea financiară a familiei. Este un tip pragmatic, care-și iubește și sprijină soția în toate deciziile ei.

La scurt timp după absolvirea facultății, Myriam o naște pe Mila, copilul care va desăvârși fericirea familiei. Părinții își iubesc bebele atât de mult încât nu se despart de el nici când ies cu prietenii la restaurant. Myriam refuză constant un babysitter, convinsă că doar ea își poate înțelege și îngriji fiica.

Când fetița are un an și jumătate, Myriam rămâne din nou însărcinată - un soi de sarcină premeditată care-i permite să fie mamă tot timpul și o justificare perfectă pentru "a nu mai părăsi dulceața căminului". 

Se naște Adam, cel de-al doilea copil al familiei Masse. Myriam e fericită, copiii sunt sănătoși, Paul muncește din greu și se bucură de familie seara, după orele istovitoare de muncă din studioul de înregistrări. 

Armonia nu durează prea mult, pentru că Myriam începe să se simtă sufocată. Nu mai vrea să fie doar mamă și soție, vrea să fie o femeie cu carieră. Este stresată și obosită, începe să caute liniște și singurătate. Suspină după abandonata muncă de avocat și urăște viața de casnică. Myriam "se lasă măcinată de acreală și regrete". În acest punct al romanului autoarea menționează "o fericire carcerală". 

Soluția salvatoare este clasica bonă. Myriam, musulmană maghrebiană, refuză una cu aceeași origine, de teamă că aceasta ar putea vorbi cu copiii în arabă.

Urmează interviuri de angajare și dintre cele șase candidate Paul și Myriam o aleg pe Louise, percepută ca "o zână", un fel de "Mary Poppins". 

Louise devine în scurt timp indispensabilă: îngrijește foarte bine copiii, transformă "apartamentul neglijent într-un interior burghez perfect", e ordonată și scrupuloasă, notează totul într-un carnețel cu coperte înflorate.

Myriam se angajează ca avocat în firma lui Pascal, un fost coleg de facultate. După câteva săptămâni de activitate devine om de bază, lucrează până noaptea târziu și se implică cu o furie maniacală în toate proiectele de muncă. Familia îi reproșează starea de epuizare și Pascal e singurul care îi înțelege și sprijină ambițiile. Cei doi ies chiar la un pahar de vin într-o seară ce capătă accente romantice, seară în care Myriam bea fericită și gândește că și-ar fi dorit ca Paul și copiii să nu fi existat în viața ei:

"pentru prima dată după mult timp simte o dorință gratuită, futilă, egoistă. O dorință de ea însăși".

"ajungem să fim fericiți și liberi atunci când nu mai avea nevoie unii de alții, când vom putea trăi o viață proprie, care să ne aparțină, care nu are legătură cu ceilalți".

Treptat, Myriam se îndepărtează tot mai mult de viața de familie, de copiii și soțul ei. Când are loc petrecerea aniversară pentru Mila, se învoiește de la birou și pleacă spre casă cu câteva ore mai devreme. Găsește casa decorată de bonă și plină de zgomote și animație. Regretă liniștea și calmul biroului și se retrage într-o cameră, departe de veselia petrecerii.

Casa și copiii devin domeniul controlat de bonă, carierele celor doi soți sunt pe val, dar aceștia se înstrăinează unul de celălalt.

Familia pleacă într-un concediu în Grecia și Louise îi însoțește. Acolo, pe plajă, părinții sesizează un prim episod de violență al bonei față de micuța Mila, dar nu acordă prea mare importanță incidentului, preferând confortul gândului că ei sunt liberi pentru carieră, în timp ce Louise are totul sub control acasă.

Finalul este scena cu care se deschide romanul: crima din cel mai mic apartament al imobilului, crima șocantă a bonei care ucide cu "un cuțitaș de ceramică" cei doi copii pe care îi avea în grijă: Mila și fratele ei mai mic, Adam. 

"Cântec lin" a primit Premiul Goncourt și uite-așa s-a mai impus o stea în literatura franceză. 

Titlul original al romanului este "Chanson douce" și la noi a fost publicat în 2020. Este un volum broșat, cu mai puțin de 200 de pagini.  

În 2012 în Manhattan o bonă ucide cu lovituri de cuțit cei doi copii pe care-i îngrijea.Între cazul real și cel din romanului lui Slimani exista o similitudine izbitoare.

Realitatea este una dintre sursele de ispirație ale autorilorși la fel a făcut și Slimani, care a copiat elementele de bază ale cazului real din Manhattan.

După 6 ani de la comiterea crimei și popularizarea cazului în presă, a apărut și cartea lui Slimani.

Parcă prea mulți ani de documentare și creație, aș zice, mai ales că n-a schimbat prea multe elemente față de realitate.

Mie nu prea mi-a plăcut cartea, consider că n-are armonie narativă și nici capacitate descriptivă și emoțională. Dar când îmi amintesc că este foarte mult inspirată dintr-un fapt real, îmi explic și defectele literare. Să nu uităm că deseori viața bate filmul!

În cazul de față, viața a bătut cartea.