MARITATA CU FORTA

"Mă mărit în fața administrației franceze cu un bărbat pe care nu îl cunosc. Prin urmare nu este vorba de o căsătorie, ci de o formalitate îndeplinită cu forța; aș putea să mă salvez coborând, în loc să urc, strigând după ajutor. Dacă aș face așa ceva viața mea nu mi-ar mai aparține. O fată educată în această tradiție nu poate și nu știe să trăiască în afara familiei și a protecției tatălui, al cărui rol este să-i dea fetei un alt protector: soțul ales de ei”.

Așa începe această carte bazată pe fapte reale și scrisă de Leila, o franțuzoaică de origine marocană, obligată de familie să se mărite împotriva voinței.

Leila se naște într-o familie cu mulți copii și crește înconjurată de mulți frați: "unica fiică într-un trib de băieți". Încă de când are 8-9 ani, Leila prepară mâncare, face curățenie și are grijă de frații mai mici. Dar uneori fata se revoltă pentru că refuză să fie sclava și slujnica fraților și atunci primește corecții corporale de la mamă, care o bate și o trage de păr.

Leila trăiește o viață fără tandrețea și afecțiunea părinților și se află într-un continuu conflict cu tatăl despre care spune că era o „autoritate brutală” și "când mi se adresa o făcea sub forma unor amenințări sau lovituri".

Ca în orice familie musulmană strictă, Leila trăiește permanent sub presiunea de a-și păstra virginitatea și de a deveni o bună soție: "virginitatea este responsabilitatea tatălui și a fraților, apoi a soțului. Trupul femeii le aparține".

Din cauza regimului de pușcărie și exploatare, a umilințelor și tăcerilor, într-o lume dominată de autoritatea tatălui și a fraților, Leila o ia razna: "am devenit agresivă, rebelă, instabilă" și încearcă să-și creeze mici momente clandestine de libertate, ca fel ca „toate fetele maghrebiene, care învățau să minta și să înșele, ca să aibă puțină libertate”. Familia descoperă că Leila fumează și-i aplică o pedeapsă traumatizantă: o leagă de mâini și picioare și o bate sălbatic până la învinețire și un brat rupt.

Dacă vrei să afli povestea tristă și adevărată a Leliei, citește și tu cartea. Se parcurge ușor, e cursivă și armonioasă și are doar vreo 250 de pagini. Din păcate, cartea e tipărită cu un corp mic de literă, destul de obositor. În rest, numai de bine.