Navalnii.Patriot.Memorii

 Acum vreo cateva zile am terminat de ascultat (Voxa) cartea "Navalnii. Patriot. Memorii". Nu c-as fi cautat-o, de fapt n-aveam habar ca si-a scris memoriile, dar mi-a aparut in flux, la carti recomandate. 

Nou aparuta pe piata de carte, am inteles din presa ca face ravagii. Mai ales acum, in contextul razboiului din Ucraina. 

Asta e o carte de memorii, bazata, macar teoretic, pe fapte reale, deci m-a atras. 

Mi-a placut, e scrisa intr-o naratiune traditionala si limpede si prezinta fapte cel putin interesante, pe alocuri chiar socante. Iar Navalnii scria chiar binisor.

Eu zic ca toata lumea stie cam cine a fost Navalnii, dar s-ar putea sa ma insel. Din maxima nefericire, majoritatea dintre noi am ramas la baza piramidei lui Maslow si ne traim viata in gol, gonind doar dupa "casa si masa". 

Navalnii... cel mai cunoscut dizident rus, omul care a rascolit regimul lui Putin. Navalnii, democratul care s-a opus totalitarismului rusesc. Navalnii, revolutionarul care s-a jertfit pentru democratia rusa si pentru respectarea drepturilor omului. 

Suna bine, dar eu, inainte de-a citi cartea, aveam mai multe simpatie pentru Alexei Navalnii decat dupa. N-am sa spun de ce, ca ar dura si parerea mea nu conteaza deloc.

Dupa cum zice si titlul, cartea e despre memoriile lui Navalnii - copilarie, tinerete, maturitate, chiar daca episoadele nu sunt tocmai cronologic relatate. 

Aflam ca s-a nascut intr-o famlie de militari sovietici, ca si-a petrecut copilaria prin orase militare, care au fost legaturile lui cu Boris Eltin, ce anturaj avea prin facultate, cum si-a cumparat prima masina, cum si-a cunoscut sotia si mai ales cum a devenit el oponentul sistemului putinist si mai ales despre regimul penitenciar din Rusia.

Daca tot ce-i scris in carte e adevarat, rusii au o mare problema cu dementa institutionalizata. De exemplu, Navalnii, detinut intr-o inchisoare de pe la Cercul Polar, vreo 3 secunde sta cu mainile la spate, ceea ce contravenea regulamentului si pentru aceasta abatere primeste pedeapsa suplimentara. Si exemplul asta e doar ca sa-si faca cineva idee despre suprarealismul regimului penitenciar din Rusia de azi. Repet, doar daca Navalnii nu ne vinde gogosi occidentale. 

Si de ce-ar face asta? Pai pentru ca Navalnii era foarte apropiat de doctrina vestului, era sustinut de democratii de-acolo, care-i dadeau premii si care-l scolarizau cam gratis. Si cum ce mare dragoste e intre Vest si Est.

Navalnii n-a fost un oarecare visator la fructele democratiei. Parintii (sau cel putin tatal, de mama nu-mi amintesc prea bine) erau oamenii sistemului. El a trait printre oamenii sistemului si in sistem. A avut prietenii cu copii de granguri politici si militari, a intercationat cu Eltin. Nu spune daca l-a cunoscut personal pe Putin, dar s-a invartit un timp cam pe unde se invartea si Putin, adica in gasca iubitorului de votca, Boris Eltin.

N-as zice ca Navalnii a fost chiar ceea ce reprezenta imaginea lui mediatica. Am retineri. Iar cartea demostreaza fara dubiu cum ura regimul, pe imbogatitii de dupa ruperea URSS si mai ales cum il ura pe Putin. As zice ca Navalnii avea un meci personal cu tarul Rusiei. Meci pe care l-a pierdut, caci a murit pe la inceputul anului 2024, incarcerat undeva prin nordul intunecat si rece. Aparent, moartea a fost naturala. 

Memoriile unui om cu-n destin trist. O carte chiar interesanta si care merita citita macar ca omagiu adus unui om care si-a sfarsit viata singur, intr-o puscarie.