Tatuatorul de la Auschwitz - II

Heather Morris e autoarea si "Tatuatorul de la Auschwitz" e cartea ei de debut. Dupa seria asta literara despre lagarele de concentrare a devenit o scriitoare celebra. 

Cartea a fost tiparita la Editura Humanitas, in colectia Raftul Denisei, cu o coperta frontala sugestiva si emotionanta: doua maini cu degete inlantuite. Iar un text acrosant ne anunta un "roman bazat pe incredibila poveste adevarata a tatuatorului de la Auschwitz - Birkenau si a femeii pe care a iubit-o".

Textul de pe coperta 4 e si mai sugestiv-vizual: "cerul plumburiu apasa greu pe umerii femeilor care stau la rand sa le fie tatuate bratele. Dupa aceea vor fi doar numere - fara sentimente, fara nume, fara visuri. Lale, tatuatorul de la Auschwitz le simte durerea, dar e neputincios (...) intr-o zi priveste pentru o clipa in ochii unei fete si reuseste sa afle ca o cheama Gita. Atat e de ajuns ca ea sa devina raza de lumina care il ghideaza in intunericul nesfarsit (...) iubirea se infiripa in cele mai vitrege conditii, iar Lale ii face Gitei o promisiune: a veni o vreme in care vor fi liberi, invingand ororile lagarului si moartea".

Autoarea dedica volumul personajului principal, cel care i-a facut dezvaluirile care stau la baza cartii: "in amintirea lui Lale Sokolov: Iti multumesc ca mi-ai acordat incredere pentru a spune povestea ta si a Gitei".

Cartea abunda in scene neverosimile si ilogice, care fie nuanteaza istoria Holocaustului, fie merita cel putin persiflare publica.  

Tatuatorul Lale e dat in grija unui SS, Baretski, care trebuia sa-l supravegheze. Foarte bizar, neamtul ajunge in pozitia de a depinde si chiar a se teme de detinut: "se pare ca soarta mea e in mainile tale, se rasteste ofiterul la el. Ce zici de asta? (...) acum ca esti Tätowierer, o sa ai nevoie de protectie. Acum lucrezi pentru sectia politica a SS - la naiba, poate ca eu ar trebui sa ma tem de tine (...) eu sunt un umil slujitor al SS. Tu, Tätowierer, ai fost pus sub protectia Sectiei politice, care raspunde numai fata de Berlin".

SS-istul Baretsky se arata prietenos cu Lale si chiar isi doreste sa fie prieten cu el: "Asadar, Tätowierer, zice Baretsky zambind stramb, ce-ai zice sa fim prieteni?"

Baretsky isi risca pozitia si siguranta procurandu-i hartie si creion lui Lale, un detinut evreu, ca sa-si scrie biletelele de dragoste pentru o alta detinuta, Gita, de care se indragostise "iti aduc eu hartie si un creion si ii duc scrisoarea ta". Asta, in conditiile in care posesia de hartie si instrument de scris de catre un detinut se pedepsea cu moartea. 

Relatarile autoarea merg si mai departe, livrandu-ne drept adevaruri istorice dialoguri si confesiuni intre Lale si Baretski, despre familie, iubite si dragoste. 

Tatuatorul lui Heather Morris ajunge sa faca contrabanda cu bunuri de valoare furate din depozitele Canada, unde erau obiectele confiscate de la prizonierii ajunsi in lagar: bani, bijuterii, pietre pretioase. Eroul nu face trafic pentru propriul interes, ci, foarte altruist, ca sa-si ajute semenii - prietenii si iubita. 

Lale face dragoste cu Gita prin lagar, Lale sta dupa eliberare printr-un grup de sovietici care-si plateau cu diamante femeile cu care intretineau raporturi sexuale etc.

Crede cineva ca sovieticii, castigatori ai razboiului, isi recompensau victimele? 

Din respect pentru victimele Holocaustului, nu mi-a placut, dar o recomand din toata inima!