Tara cu un singur gras - Adelin Petrisor

Cel mai interesant lucru despre cartea asta mi s-a părut prețul ei: 55 euro pe Amazon, 15 lei pe Polirom. 

În fine...

O carte scrisă de Adelin Petrișor, jurnalist ancorat în mainstream media (Antena, TVR), și care pleacă într-o delegație în Coreea de Nord. 

După lupte seculare care au durat câțiva ani, obține de la ambasada Coreei de Nord din București viza mult dorită. 

Și așa ajunge un jurnalist din înfloritoarea democrație românească în autarhia totalitară a lui Kim Jong Un. 

Și e șocat de ceea ce trăiește și vede acolo și de aceea ne povestește și nouă - să nu ramânem proști, să pupăm cu sârg mâna democraților occidentali care ne-au ridicat standardul și să ne face cruce citind despre ororile din Coreea de Nord. 

Ptiu, Doamne, noi, care tocmai ce-am scăpat din dictatura ceaușistă...

Titlul cărții - Țara cu un singur gras - face, evident, referire la liderul Kim, singurul obez într-o țară în care se moare de foame. Petrisor n-a fost în Coreea în anii foametei, ci acu, de curând. Și a fost dezgustat să constate că sclavii coreeni încă manâncă mult orez și kimchi pe bază de varză. Dacă nu e carne din abundență și nu-s supraponderali pe ulițe, Adelin a înțeles dintr-o privire că sclavii încă suferă crunt de foame. Nici un cuvânt despre distrugerea barbară și aproape totală a țării în timpul ocupației japoneze, nici un cuvânt despre ruperea țării în două sau despre sancțiunile economice impuse de democrațiile occidentale. 

Aș zice că e ca la medic: ca să întelegi efectul, trebuie să cauți cauza.

Cartea prezintă realitățile văzute de jurnalist în această vizită oficială și interpretările acestor realități. 

E clar pentru toată lumea că societatea de acolo nu e cea ideală, dar când faci o asemenea călătorie și nu găsești nici măcar un element pozitiv (calitatea aerului, pentru că ăia nu dețin mașini, spațiile verzi și înflorite etc) aș zice că e o relatare din care imparțialitatea jurnalistică lipsește. 

A făcut jurnalistul Petrișor și un documentar video, difuzat de angajatorul TVR. Îl caut și poate ca ăla să-mi placă mai mult - doar are imagini...😂. Dar titlul - "Nimic de Invidiat" e și ăla copiat după o carte scrisă de Barbara Demick.

"Țara singurului gras" povestită de Adelin Petrisor e un tablou zugravit pentru cel care l-a comandat. Un tablou în care ochiul experimentat al jurnalistului recunoaște exclusiv tarele societății conduse de mâna de fier a dictatorului. Cartea încearcă și tonalități umoristice, dar nu-i iese. Cred că dacă ar fi fost scrisă de cameraman, ar fi fost best-seller. 

Nu regret c-am citit-o. N-am investit bani, ci doar câteva ore, într-o zi intunecată de ianuarie.