Cruciati, tirani si banditi - Elie Bufnea

"In Siberia lui Kolciak" este a doua parte a cartii de memorialistica "Cruciati, Tirani si Banditi" scrisa de Elie Bufnea, un avocat roman din Arad care s-a inscris in Corpul Voluntarilor din Siberia.

Prima parte a cartii se numeste "In Rusia sovietelor" si incepe cu relatari despre plecarea din tara, impreuna cu cativa compatrioti, catre Siberia.

Memoriile lui Bufnea au fost publicate in anul 1931 si relateaza despre perioada 1918-1920.

Acest al doilea volum incepe cu capitolul "Kolciak, dictatorul alb" din care aflam ca si armata alba, condusa de remarcabila figura a antibolsevismului, Kolceak, a comis acte brutale.

Generalul Boldarev a fost primul comandant suprem al fortelor rusesti antibolsevice si a fost urmat de Kolceak, care "are reputatia unui barbat instruit, militar destoinic si patriot desavarsit, neinregimentat in niciunul din partidele politice".

In anul 1918 se constituie un Directorat al fortelor antibolsevice si Kolceak facea parte din aceasta structura, ca ministru de razboi.

Directoratul este insa dizolvat printr-o lovitura de stat si amiralul Kolceak devine Regent al Rusiei, adica omul cu puteri supreme in tabara armatelor albe.

"surse onorabile sustin ca la discutia care a hotarat rasturnarea Directoratului a participat si un ofiter englez, delegat al generalului Knox. Ofiteri din misiunea franceza confirma acest lucru".

"incet-incet camarila de la Curtea imperiala se reface la Omsk, in jurul amiralului".

In timp, apar disensiuni intre diversele armate albe din Siberia si incepe teroarea alba, timpuri si locuri in care oponentii politici sunt impuscati fara judecata si-n care civilii din zona ocupata de albi traiesc adevarate vremuri de razboi. 

Kolceak era conservator fanatic si voia reinstaurarea Rusiei conservatoare. 

El se baza exclusiv pe armata, nu pe partide politice, asa ca numeste in functii administrative numai militari. 

Kolceag sustinea slavofilismul ca doctrina nationala si credea in mesianismul cultural si politic al poporului rus.

O carte care analizeaza Rusia si Europa din perspectiva mentalitatii politice si religioase este "Rusia si Europa" scrisa la Danielievsky, in care autorul stabileste "un antagonism ireductibil intre Rusia si lumea occidentala".

"slavofilismul deveni, mai ales dupa razboiul ruso-turc din 1877, o doctrina nationala imperialista si reactionara, mentinand in societatea rusa un spirit razboinic si sovin".

Elie Buflea spune "cele peste 100 de nationalitati au fost sugrumate pana la revolutie de cnutul cazacesc iar dupa revolutie de teroarea rosie".

Sediul central al regentului Kolceak era la Omsk si numai in noaptea in care orasul a cazut in fata bolsevicilor Kolceak a recunoscut neconditionat independenta Poloniei. 

Pana in 1861 in Rusia nu a existat proprietate taraneasca, marile mosii fiind lucrate de mujici asociati in institutia "mirului". 

In 1861 tarul Alexandru II, tarul eliberator, sterge iobagia si acorda taranilor pamant, dar "mirul" ramane o proprietate colectiva a taranilor care faceau parte din el. 

Abia in 1906 premierul Stolypin introduce proprietatea privata in locul celei colective date anterior, in 1861, mirului.

In octombrie 1917 bolsevicii adopta o lege agrara care satisface si mai mult taranimea, prin care terenurile sunt expropriate si administrate de organizatii taranesti.

Un an mai tarziu, in 1918, vine Legea socializarii pamantului, lege bolsevica care desfiinteaza proprietatea privata si trece pamantul cu tot inventarul economic asupra poporului muncitor si fara despagubirea expropriatilor.

Se organizeaza cooperative agricole si taranul retine din productie ceea ce-i e necesar pentru familie, restul se preda la stat, urmand sa primeasca in schimb marfuri industriale. 

Unii tarani incep sa ascunda produse agricole sau se opun rechizitionarilor si acest conflict duce la revolte taranesti. 

La inceput de secol 20 Rusia avea o populatie de 180 de milioane de locuitori, dintre care doar 3 milioane de muncitori. 

"Pentru rusi, distantele mari incep de la granitele rusiei" si autorul isi exemplica opinia: din Saratov pana la Vladivostok sunt 8500 km, dar considerau distanta foarte mare pana in Romania, desi pana la Nistru erau 3200 km".

In Siberia, unde autorul merge sa lupte alaturi de alti voluntari romani, spanzuratoarea era cea mai obisnuita pedeapsa.

Ce spune el despre cum mor rusii: "rusii se duc cu entuziasm la moarte. N-am vazut nici o lacrima".

Cartea e scrisa ca un document istoric, cu exagerat de multe informatii si detalii gen arhiva si devine deseori greu de urmarit.

 Totusi, exista si capitole sau paragrafe usor de lecturat si cu un ton mai degraba literar decat istoric. 

Iata un un exemplu de comparatie artistica in care ignoram pleonasmul "sicriu mortuar" poate firesc in urma cu 100 de ani cand a fost scrisa carte: "intunericul stapaneste satul ca un capac de sicriu mortuar".

Pentru ca taranii siberieni erau jefuiti atat de albi, cat si de rosii, au inceput sa-si ascunda proviziile in pamant, sub forma unor morminte cu cruci, pentru a insela viligenta banditilor. In aceste gropi ascundeau hrana, haine sau alte obiecte de valoare. 

Alaturi de romani din fostul imperiul Austro-Ungar, deveniti prizonieri la rusi si incadrati ulterior in Corpurile de Voluntari, pe frontul antibolsevic din Siberia luptau si alte nationalitati care-si doreau independenta prin iesirea din impeiul Austro-Ungar: cehi, slovaci, polonezi, iugoslavi etc.

Batalioanele de romani au luptat indeaproape cu cele cehoslovace si uneori intre tabere au izbucnit chiar conflicte - cehii doreau repatrierea sau erau atrasi de pactizare cu bolsevicii.

Cehoslovacii scriu aliatilor un memorandum in care spun ca nu vor mai lupta si ca doresc repatrierea pentru ca nu pot fi partasi la faradelegile comise de albii de sub Kolceak. Datorita statului de neutralitate, cehii nu puteau interveni in treburile interne ale rusilor. A urmat o rascoala a generalului ceh Gaida impotriva lui Kolceak, ceea ce a fost considerat amestec in treburile interne rusesti, dar acest conflict a marcat si inceputul declinului lui Kolceak. 

Mai tarziu, acesta e arestat din ordinul surprinzator al generalului francez Janin, comandantul trupelor aliate. Kolceak e detinut in propriul tren, alaturi de fiica si sotie, si pazit de cehi si bolsevici (ian.1920).

Printre aliatii din Siberia se stia ca generalul Kolceak a acceptat functia de comandant al armatei albe doar la insistentele generalului englez Knox, care l-a asigurat de sprijinul aliatilor; in realitate el a fost tradat de aliati si predat bolsevicilor.

Arestarea declanseaza furie si revolta in randul soldatilor rusi albi, dar si a altora, dezgustati de tradarea aliatilor. 

Situatia se degradeaza tot mai mult, "frigul face ravagii in randul armatelor albe, lipsite de celebrele "pime", cizmele de panza ale rusilor. 

Ucisi, mutilati, inghetati de linia ferata, "asa se macina zi de zi eroica armata siberiana, armata de cruciati pentru marea idee a libertatii omenesti". 

Se incheie un armistitiu intre voluntari si bolsevici si ostilitatile inceteaza. 

Statistica oficiala a victimelor terorii rosii este de:

- 25 episcopi

- 1200 preoti 

- 4.000 calugari

- 40.000 ofiteri

- 45.000 ofiteri de politie

- 320.000 intelectuali

- 400.000 tarani

Un alt conducator remarcabil al armatei albe a fost generalul Vladimir Kappel, care murit printre soldatii romani: se intoarce inghetat, nici nu mai poate cobori singur de pe cal, e ajutata de voluntarii romani si in trenul lor, unde medicul i-a dat ingrijiri. Kappel avea picioarele si jumatate din stomac inghetate. In ciuda interventiei medicale, Kappel moare: "generalul muri dupa cateva minute, in mijlocul romanilor, departe deja de armata lui, care-si zice plina de mandrie "armata lui Kapel - kapelevtii".

Vara lui 1919 aduce decizia Aliatilor de a se evacua trupele de voluntari din Siberia. 

Armata romana, fiind ultima pe lista, trebuia sa sprijine evacuarea celorlalti. 

A existat si o tentativa - plan de salvare a lui Kolceak de niste trupe de cazaci, prin ofensiva asupra orasului unde era tinut prizonier, dar cehii se impotrivesc si Kolceak e, in cele din urma, executat de bolsevici.

Usor-usor, bolsevicii cuceresc Siberia Centrala si se indreapta spre cea Orientala. 

La putere era deja Vladimir Ulianov Lenin, cel care i-a adaugat numele "Lenin" din dragoste pentru raul Lena: "pe malurile raului Lena si-a trait exilul in timpul regimului tarist Vladimir Ulianov si, indragostit de regiunea marelui fluviu si-a adaugat numele de familie Lenin".

Se declara restabilita puterea sovietelor, se instaureaza dictatura proletariatului, se anuleaza datoriile fata de capitalisti, popoarelor li se recunoaste dreptul de a-si decide soarta, apar legi de asigurare sociala a muncitorilor in caz de invaliditate, boala etc. 

Iata ce descriere, inacceptabila azi politic, a buriatilor, face Elie Bufnea: 

"aici in Transbaicalia si in special in regiunea de sud-est a lacului Baikal observi prin fereastra vagonului niste oameni de statura mijlocie, cu fata spana, hada si galbena, cu deschizatura ochilor ingusta, cu par negru si aspru si despre care la prima vedere nu poti afirma cu siguranta daca sunt barbati sau femei. Acest popor respingator, ramas credincios tipului mongoloid, al carui ramura este, e poporul buriatilor".

Mare parte din Siberia devine parte a imperiului tarist in sec. 16 si ocupatia completa se face un secol mai tarziu. 

Regiunea Vladivostok a fost anexata de Rusia mai tarziu, in 1860.

Armata bolsevica pune stapanire pe tot mai mult teritoriu, voluntarii si armata alba se retrag spre est, catre Manciuria. 

Voluntarii ajung la Vladivostok, de unde urmau sa fie repatriati. Locomotivele trenurilor blindate "Horia" si "Marasesti" sunt predate administratiei Cailor Ferate Ruse si romanii se imbarca pe doua vapoare britanice. Dupa o calatorie de 6 saptamani debarca in portul Constanta.

Principalii conducatori ai armatelor albe in Siberia au fost conduse de atamanul cazac Semenev si de generalii rusi Kolceak si Kappel.

Un episod interesant, despre intruziunea americana: "cu ocazia incursiunilor executate de cazacime prin paduri, urmarind detasamentele rosiilor, constata existenta in cadrele trupelor bolsevice a unor soldati americani. Protestul atamanului (Kalmakov) impotriva acestui amestec strain in afacerile rusesti l-a facut celebru (...) telegrama de protestare si amenintare a fost trimisa tuturor sefilor militari rusi si straini din Orient(...) ea a avut darul sa-i opreasca pentru catva timp pe americai de-a se amesteca in afacerile Extremului Orient rusesc"

Bufnea ne face si o lapidara istorie a imperiului mongol: in sec 13 sef al mongolilor era Ghenghis han care organizeaza mongolii in detasamente de prada.

Ei jefuiesc China si Asia de Vest, infiinteaza capitala Karakorum in centrul Mongoliei de azi si de aici trimit armatele in Europa, sub comanda fiului sau Batu-han. 

Trupele lui Batu-han pustiesc Rusia si infiinteaza Hoarda de Aur, cu capitala la Sarai si care cuprindea teritoriul dintre Urali, lacul Caspic si Dunare.

Imperiul mongol isi pierde din importanta dupa moartea lui Ghinghis-han si Batu-han. 

Vine la conducere Timur (Timur cel Schiop, Timurlenk) care nu continua intocmai politica inaintasilor sai. 

Timur infiinteaza cel mai puternic imperiu mongol, care va fi impartit egal fiilor sai, dar cu suprematia decizionala a unuia dintre ei.  Divizarea imperiului duce la decaderea lui, desi fiul care avea suprematie reuseste sa-l mai tina in viata inca 40 de ani dupa moartea lui Timur. 

Ce ne spune Bufnea despre jocurile de interese din Extremul Orient: doua puteri vor suprematie - japonezii si americanii; japonezii il sprijina pe Semenov, contrarevolutionar bolsevic, in timp ce americanii cocheteaza cu bolsevicii.

America a propagat socialismul in Siberia, Coreea si Manciuria prin Societatea Tinerilor Crestini si prin evreii cetateni rusi emigrati mai inainte in SUA.

-------

- prelat = inalt demnitar bisericesc

- explozia de la Atcinsk, gara, cu perecsilina: 60.000 oameni morti si 30.000 cai

- schimb scrisori - pag.144

- lacul Baikal lung de 800 km, larg de 40-100 km

- razboi ruso-japonez 1904

- Dalai Lama = lama = preot