Voluntarii romani din Siberia - Elie Bufnea

Brosura publicata in 1928, care cuprinde continutul unei conferinte a autorului: "paginile acestei brosuri sunt rezultatul unei conferinte asupra voluntarilor romani din Siberia, tinuta in cateva centre din Ardeal".

Aflam ca primul corp de voluntari romani din Rusia a fost infiintat in 1916 si ca "revolutia ruseasca a fost bine primita de voluntari, ei insisi revolutionari".

Primele corpuri de voluntari straini au fost cehesti, apoi sarbe.

Baza initiala a romanilor a fost la Darnita, langa Kiev, unde s-a si dat un manifest de unire cu Romania.

Kievul e ocupat de austro-ungari si romanii nu mai pot ajunge de la Darnita la Iasi. 

"generalul Berthelot, in trecerea sa prin Rusia spre Franta a dat ideea formarii unui front rusesc contra Puterilor Centrale, front ce urma sa fie sustinut, in parte, de trupele de voluntari".

Se dorea evacuarea trupelor de voluntari in Franta, ca sa lupte acolo, pe frontul de vest. Asa ca soldatii cehi si romani sunt dusi la Vladivostok in aprilie 1918. 

Romanii nu aveau trenuri proprii si au fost repartizati la cele cehoslovace.

Mii de romani din Rusia, originari din Austro-Ungaria, s-au organizat in corpuri de voluntari.

Ele s-au format in 3 centre: Samara, Celiabinsk si Vladivostok (aici s-au adunat mai putini voluntari pentru ca numarul prizonierilor romani din Extremul Orient era mai mic).

Austro-ungarii incheiasera cu bolsevicii pacea de la Brest-Litovsk si stapaneau Ucraina inca din primavara 1918.

"Austro-ungarii aveau un interes deosebit sa zdrobeasca trupele voluntarilor, formate din fostii soldati austro-ungari" si cer bolsevicilor sa-i dezarmeze pe cehi, romani, iugoslavi. In schimb, multi unguri au trecut de partea bolsevicilor: "ungurii faceau bolsevism rusesc in favoarea sovietelor".

"intreaga Siberie, de la Vladivostok si pana la Urali si Rusia europeana din Urali pana la Volga au ajuns sub stapanirea voluntarilor" dar asta n-a distrus inaintarea bolsevica - "zeci de baionete s-au retras in padurile seculare si au ocupat regiuni de unde puteau ataca usor linia ferata transsiberiana".

Se formeaza regimentul "Horia" de voluntari romani. 

Mai tarziu, se formeaza si "Marasesti".

Bolsevicii numeau divizia romana "dikaia divizia", ceea ce insemna "divizia salbatica". 

Incepe "pohodul" - retragerea.

Generalul Kolceak e tradat de francezi, predat bolsevicilor si e executat impreuna cu familia si tovarasii sai.

"Kappel, cel mai energic general rus, a inghetat pe cal. Descalecat, a murit cateva minute mai tarziu in vagonul infirmeriei batalionul romanesc "Marasesti"(...)

Succesorul sau la comanda, generalul Wolkov, este impuscat in sania sa, iar ofiterii Statului Major sunt spanzurati de-a lungul soselei".

In 1919, in guvernul Vaida-Voievod, se ridica problema evacuarii voluntarilor romani din Siberia si sunt trimisi in tara 5.000 de soldati.

In 1920 exista o Misiune romana la Vladivostok. Acolo au venit multe delegatii de colonisti romani care cereau sprijinul guvernului pentru aducerea lor in patrie. 

Dar, din lipsa de "mijloace materiale" si "hotarare in aceasta privinta", "abia au putut fi redate Basarabiei 100 familii".

Elie Bufnea se spune ca in Orientul Siberian exista 3 categorii de colonisti romani: 

1. colonisti din Dobrogea (care-si zic romani), dusi in zona Amur; "romani de sange ar fi cam 300 familii"

2. colonisti din Basarabia (care-si zic moldoveni), dusi pe litoralul marii Ohotsk, zona Vladivostok, in jur de 30.000

3. barbati romani tineri, incuscriti cu famiii rusesti, concentrati in armata tarului in zona Vladivstok si care dupa terminarea razboiului au primit fiecare cateva deseatine (masura agrara ruseasca, echivalenta cu circa un ha), cu conditia sa-si uite pamantul natal