Insemnari din vremea razboiului - Neli Cornea
Insemnari din vremea razboiului - Jurnal
Carte scrisa in timpul primului razboi mondial de bucuresteanca Neli Cornea, in care noteaza ganduri si evenimente din cei doi ani de lupte pentru facerea Romaniei Mari.
Cartea a aparut la editura librariei Steinberg si Fiul de pe Lipscani si a fost vanduta la pretul de 8 lei.
Jurnalul are in jur de 130 de pagini, dedicate mai ales primului an de conflict. Anul 1918 e surprins lapidar in ultimele 20-30 de pagini.
"mai ieri, alaltaieri, aveam atat bine, ne rasfatam in fericirea inconstientei si azi?" asa incepe jurnalul care surprinde intrarea in razboi, schimbarile colosale din viata romanilor si intoarcerea la solidaritate si valori morale: "abia acum parca-mi dau seama ca omul nu traieste cu adevarat decat in momentele de primejdie si chin".
Ca si alti memorialisti din vreme, Neli Cornea elogiaza patriotismul si jertfele romanilor, mobilizati intr-un razboi drept pentru reintregirea tarii "tot poporul, de la cei mari din palate pana la cei mai umili din colibe, era o inima si-un suflet, dorind implinirea idealului national", "dorobantul, cand e vorba de tara, lupta ca un leu".
Dupa starea de efuziune a primelor victorii a venit vestea ca Turtucaia a cazut: "vestea infrangerii ne-a lovit ca un traznet".
Incep sa soseasca ranitii de pe front si "cele povestite de ei iti scoala parul in cap. O tragedie cumplita ale carei scene iti biciuiesc venele".
Neli Cornea vrea sa se alature Crucii Rosii, dar nu e acceptata: "mi-am oferit serviciile la Crucea Rosie, dar am fost respinsa fiindca nu-s nici tanara, nici frumoasa".
Vine stirea ca a fost pierduta si Constanta, deci Dobrogea a cazut. Ranitii din spitale spun ca inamicul era mai numeros si avea arme bune, pe cand "romanii aveau arme proaste, care abia luau foc o data de doua ori".
Neli Cornea arunca vina asupra celor care "nu s-au ingrijit de armament" si a "conducatorilor lipsiti de experienta si bunavointa".
In luptele din Valea Jiului moare generalul Dragalina.
Neli Cornea si sotul se refugiaza la Braila, unde reuseste sa se alature Crucii Rosii. Fii ei erau fie pe front, fie in alte orase din care veneau rar vesti.
Despre aliatii rusi, care ne-au abandonat din cauza armistitiului incheiat de Lenin, omul germanilor, aflam ca "nu ne fac decat rau, de parca ne-ar fi dusmani. Din cauza lor a trebuit sa se verse tot romul si tuica in orasele pe unde se iveau iar la sate tarancele isi tineau fetele ascunse prin poduri".
Si tot despre rusi: "e o armata frumoasa, echipata bine si pe 10 ani, cum zic ofiterii lor. Rusii, unul si unul spatosi, voinici, sanatosi, cu o pielita alba ca laptele, pe care trandafirii si-au suflat rozul delicat. Dar, dupa mersul lor, nu par sa fie prea activi".
Jurnalul ne lasa si impresii si despre celelalte armate combatante:
"ofiterii nemti sunt tantosi, fuduli, aroganti. Sunt doar invingatorii, accentueaza ei cu orice prilej. Desi sunt amabili cu cucoanele - unul mi-a sarit repede in ajutor cazand ieri pe strada";
"si ce jaf, ce pustiire pretutindeni! vezi cum cara zilnic alimente, mobile, pianuri. toate trebuie in germania";
"ne despoaie, ne prada de toate. Saracia, mizeria, foamea ne asteapta, ne ranjeste in prag";
"scolile le-au prefacut in grajduri, bancile le-au taiat pentru foc. Frumosul crang, din jurul monumentului, e taiat si pus pe foc";
"ofiterii si mai ales nemtii, petrec. Tovarase de chefuri lesne se gasesc. Femei usoare, cata frunza si iarba. Sunt multe care petrec cu dusmanul, desi tara geme ocupata";
"se comit multe nelegiuiri, mai ales de catre bulgari si turci".
Nici despre evrei nu are cuvinte de lauda: "ovreii se indeletniceau cu paratul, ii asterneau bine pe cei impotriva carora aveau ura".
In acele timpuri, multe persoane importante in stat - politicieni, membri ai administratiei etc - au fost inchise de nemti la Hotel Imperioal sau Cercul Militar.
Orasul Braila, unde se refugiasera si autoarea cu sotul ei, este ocupat de germani:
"orasul a fost ocupat azi de dusman. Ieri, plecara rusii, lasand in urma lor pagube si ruina (au dat foc la niste morti). Azi au intrat nemtii";
"altii, foarte multi, asteapta venirea nemtilor. unii cu bucurie, nemtofilii, evreii si gheseftarii. Altii, nationalistii cu moarte-n suflet, lesinati de frica".
Sub ocupatia germana in Braila, barbatii romani, inclusiv cei cu functii in oras, sunt scosi la munca "alesii orasului sunt adunati si trimisi la munca. Cata umilinta!".
Au loc luptele de la Marasesti care redau speranta romanilor: "acolo avusese ostirea romana izbanda stralucita de a-l infrange pe Mackensen. Au mancat trupele lui o bataie strasnica, ca la Verdun. "Pe aici nu se trece" ziceau si ostasii nostri si n-au putet trece nemtii Siretul. Cu infrangerea de la Marasesti steaua nemtilor a inceput sa paleasca si a noastra sa se insufleteasca. Infrantii de la Arges au devenit biruitori la Marasesti"
Sotul ei moare si ea se intoarce la Bucuresti, asa cum cerea ordinul germanilor.
Ajunsa acasa, are mari probleme financiare, deoarece asigurarea sotului nu-i revine.
Se zbate in oarecare saracie, dar isi menine spiritul viu si speranta ca intr-o zi isi va revedea copiii si nepotii, aflati in zone de front sau neocupate de germani.
Neli Cornea aduce in jurnal si critici la adresa unor autoritati romane, inclusiv despre ticalosia acordarii multor decoratii "asa s-a facut dreptatea in tara nepotismului si a bizantinilor (...) au fost decorati toti dositii de la sedentari si cei de la administratie, care n-au auzit macar un suierat de glont".
In schimb, unul dintre fii ei, ranit de mai multe ori pe front, nu a primit nici o medalie.
Concluzia amara a autoarei, despre razboi: "Razboiul e o rusine a civilizatiei", Razboiul - o nebunie rosie, friguri de omor si de distrugere, e un macel salbatic ce nu-s in stare sa faca fiarele in codri".
----
- "noi, popor oriental prin obiceiuri, nu prin sange"
- "disciplina sociala la nemti e proverbiala"











Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ti si tu parerea