Pia Alimanesteanu - Insemnari din timpul ocupatiei germane

Pia Alimanesteanu a fost o scriitoare ramasa in istorie mai mult prin apartenenta la familia Bratianu decat la literatura.

Fiica a lui Ion C. Bratianu, Pia s-a nascut in 1872 la mosia Florica, azi Stefanesti, din judetul Arges. A murit la Bucuresti, in 1962.

Sora cu Ionel, Dinu si Vintila Bratianu, toti oameni politici romani, si cu Tatiana, Sabina (Cantacuzino) si Mariuta (Pillat). 

In timpul ocupatiei germane a Bucurestiului din primul razboi mondial, Pia, impreuna cu surorile si mama, ramane in Capitala, in timp ce fratii se refugiaza in Moldova, alaturi de Coroana si alti membri ai guvernului in exil. 

Cartierul in care locuia atunci devenise "aproape exclusiv turcesc" dupa intrarea ocupantilor. 

Devine sora de caritate, ingrijeste bolnavi la spitalul Filantropia si tine un jurnal al ocupatiei germane, care va fi publicat in 1929. Si sora ei, Sabina, casatorita cu doctorul Cantacuzino, a tinut un jurnal al acelor vremuri - "Din viata familiei Bratianu". La fel, Maria Berindei, personaj mentionat in carte, si-a insemnat evenimentele din acea perioada.  

In anii interbelici Pia Alimanesteanu s-a ocupat de proiecte culturale, caritabile si educative.

A scris cinci carti: Dobrogea, Plaiuri oltenesti, Prin cetatea lui Bucur, Trecutul viu, Insemnari din timpul ocupatiei germane 1916-1918 - toate volume de memorialistica. 

Cartea despre ocupatia germana a Bucurestiului este dedicata fratelui ei, Ionel, premier al Romaniei in acea perioada.

Inca de la prima pagina a jurnalului aflam ca trupele germano-bulgare-turce inainteaza simultan din 3 directii: Oltenia, Dunare si Arges.

In scurt timp intra in Capitala si oficialitatile declara ca nu se opun. Iar germanii semneaza documente prin care garanteaza viata si averea populatiei civile.

Autoarea nu iese prea des din casa, de teama ca se va intalni cu soldati germani, dar i se spune ca acestia au fost intampinati cu flori de sute de nemtoaice si israelite cantand Wacht am Rhein.

Lui Mackensen i se pune la dispozitie Palatul Regal, dar el refuza, spunand: "nu obisnuiesc palate, de altfel, stau doar cateva ore in Bucuresti".

Pe Calea Victoriei e agitatie mare - masini, camioane, iar "castile germane alterneaza cu fesurile turcesti si cu sepcile bulgarilor".

Aflam ca lozinca germana, spusa arogant si suprem, cand intrau in conflict verbal cu vreun oponent, era "wir sind die Sieger", adica "noi suntem castigatorii", argument prin care au rechizitionat tot in tara, lasand populatia la granita dintre moarte si viata.

Autoarea era convinsa ca germanii vor incepe opresiunea familiei Bratianu cu ea: " ura cea mare este asupra Bratienilor pentru ca ei au provocat razboiul. Au inceput persecutiile cu mine". 

Si din acest jurnal, ca si din altele din epoca, se confirma antipatia dintre bulgari si germani, desi erau aliati. 

Iata ce ni se spune in carte despre hrana populatiei civile, in zilele ocupatiei: "germanele si evreicele capata de toate si daca nu capata, fura".

Confirma si autoarea ceea ce citim in jurnalele lui Bacalbasa sau Draghiceanu: nemtii si bulgarii au confiscat din arhiva Academiei documente slovone. Spre deosebire de celelalte surse, Pia Alimanesteanu afirma ca ele au fost inapoiate ulterior. 

Nemtii, adepti ai ordinii si organizarii si in conditii de razboi cu foamete si necesitati suplimentare de hrana, adopta un ordin prin care instituie lucrarea tuturor mosiilor, cu prizonieri si tehnica de lucru, urmand ca recolta sa plece in Germania.  

Terenul care nu era cultivat de proprietari urma sa fie lucrat de germani iar populatia era obligata sa cultive tot pamantul, inclusiv in curti si gradini. 

O alta obligatie a locuitorilor era aceea de a uda de 4 ori pe zi trotuarul din fata casei, in zilele de vara, pentru inlaturarea prafului. Iarna, erau somati sa curete zapada.  

Incontestabil ca ocupatia germana a avut si cateva efecte minore de disciplinare si chiar igienizare a romanilor, dar cu pret foarte mare: saracie, umilinta si nedreptate.

Un astfel de episod este relatarea unei situatii de la Buzau, unde "s-a dat monopolul vinului unui evreu. Nu are nimeni voie sa-si vanda vinul decat prin dansul". 

Despre viata politica si figuri de oameni de stat, ni se spune ca dintre fruntasii germanofili, Maiorescu a fost cel mai demn pentru ca nu a vrut sa-l viziteze pe ocupantul Mackensen, PP Carp era un odios germanofil iar Marghiloman un obsedat de functii. 

Cartea il aminteste, printre altii, si pe Alecu, (Alexandru Sturdza), ofiter dezertor din armata romana, "sosit cu un numar de ofiteri romani, cei mai multi evrei, spre a face propaganda printre prizonierii de aici in vederea alcatuirii unei armate care sa mearga impotriva celei din Moldova".

Martha Bibescu este si ea mentionata in cartea Piei Alimanesteanu, ca filogermana care benchetuia cu ocupantul. Pactizare imorala care a a fost demascata in mai multe carti de memorialistica din acea vreme. 

Jurnalul aminteste de versiunea care circula in epoca despre posibila soarta a Romaniei: daca nu izbucnea revolutia rusa, Oltenia ar fi revenit austro-ungarilor, Dobrogea bulgarilor, Moldova rusilor si noua ne-ar fi ramas doar Muntenia.

Cat despre Lenin, autoarea spune:  "seful socialist international, platit de germani", cu aluzie la revolutia care a dus la ruperea frontului si la retragerea trupelor ruse.  

Razboiul se sfarseste, ocupatia la fel. Urmeaza constituirea Romaniei Mari: "cate fapte mari, una dupa alta: dupa alipirea Basarabiei, alipirea Bucovinei si Ardealului".

-----

- in 1919 Romania adopta calendarul gregorian (rit nou) si renunta la cel iulian (rit vechi) din nevoia de unitate a sarbatorilor religioase, in conditiile alipirii vechilor provincii (Bucovina, Ardeal) unde populatia traia deja dupa calendarul gregorian

-  sehen die mal an = uita-te la ei

- brebis galeuse = oaia neagra

- le loup dans la bergerie = lupul in stana

- chipuri hieratice (hieratic - care tine de lucruri sfinte)

- pag105, pasaj care rememoreaza viata burgheza comoda intr-un peisaj idilic la mosia Florica

- perchezitii, rechizitii, inchizitii