Besancon - Ce inseamna sa fii rus

La intrebarea asta neretorica raspunde si subiectiv si stiintific istoricul Alain Besancon, in eseul "Sfanta Rusie".

Autorul crede ca raspunsul a fost dat de 3 mari scriitori din literatura rusa: Puskin, Gogol si Dostoievski. 

Toti 3 au condamnat regimul depotic rusesc si mizeria in care se zbatea rusul obisnuit. Si totusi, niciunul nu s-a dezis de "sufletul rusesc".

Puskin si-a expus ideologia patriotica in "Calaretul de arama", poem scris in 1833. Desi afirmase "ce trista e Rusia noastra", el credea ca istoria tarii e deopotriva cruda si mareata iar tarul trebuie sa dirijeze cu maini de fier destinul imperiului. 

Gogol, nascut pe teritoriul Ucrainei de azi, descrie in Troica din "Suflete moarte" o Rusie dezolanta si lipsita de viata in timpul domniei lui Nicolae I, dar si o Rusie sublima, careia nu i se poate opune nimic (tema goliana a alternantei dintre harnicia si lenea rusului, reprezentata simbolic de troica impotmolita si troica ce se deplaseaza ca un fulger).

Dostoievski ne indemna sa analizam poporul rus "nu dupa ticalosiile pe care le face, ci dupa lucrurile mari si sfinte spre care nazuieste". Tot el, la o intalnire de salon, i-ar fi spus unui diplomat francez: "noi avem geniul tuturor popoarelor, dar avem in plus geniul poporului rusesc, asadar noi va putem intelege, in timp ce voi nu ne puteti intelege". 

Dostoievski ura "catolicismul si socialismul ateu si pe evrei in subsidiar". Despre ei, credea ca "vor sa cucereasca lumea prin violenta si negarea libertatilor". Pe aceeasi linie, cand se intorcea din calatoriile facute la Berlin sau Paris, spunea ca in strainatate "se sufoca sub despotism" si ca doar in Rusia "putea respira liber". 

Toti cei 3 mari scriitori rusi au avut o viziune slavofila si au respins superioritatea sau egalitatea societatii occidentale. Pentru ei, cultura rusa e aparte si separata originar si definitiv de cea europeana.

Mai jos, Dostoievski, intr-o pictura de Vasili Perov