Porcii

In aceasta carte de mici dimensiuni Archibald ilustreaza intamplari din timpul ocupatiei germane de la Bucuresti, in perioada primului razboi mondial.

Revoltat de marsavia ocupantilor, scarbit de duplicitatea unor politicieni romani si dezgustat de venalitatea multor confrati gazetari, Archibald aduna in Porcii date si informatii despre cei doi ani de ocupatie germana.

Atunci, mare parte din teritoriu era controlat de nemti si vreo jumatate de milion de oameni, inclusiv Casa Regala, se refugiasera in Moldova. 

Romania devenise in principal sursa de alimente si combustibil pentru tabara de razboi germana.

Archibald ilustreaza cu-n sarcasm violent modul in care propaganda germana cumpara presa si gazetari, cum tara si Curtea Regala erau impanzite de spioni sau cum afacerile occidentale sabotau interesele nationale in favoarea celor straine: "spionajul german nu era doar in capitala, ci toata tara era infectata. Valea Prahovei furnica de spioni pe care politia de siguranta, oricat ar fi fost de bine organizata, nu-i putea starpi, pentru ca erau prea multi". 

Archibald, conservator si mare admirator al regalitatii si mai cu seama al lui Carol I, s-a dovedit revoltat de teroarea ocupatiei germane, exercitata prin jafuri, crime, manipulari propagandistice, rechizitionari fortate sau internari in lagare de munca:

"Viata in Romania devine un iad. Bajenarii, care fug din calea navalitorilor, sunt impuscati pe camp si cadavrele lasate in drum. Romanii (dar nu si evreii, despre care autorul sustine ca i-au primit cu paine si sare pe ocupanti) sunt banuiti de spionaj, judecati sumar si executati in cap. 

Taranii, care nu stiu sa dea raspuns la intrebarile insidioase ce li se pun, sunt executati fara judecata. 

Cei luati de corvoada si pusi, fara nici o plata, la munci peste puterile omenesti, sunt batuti, batrani, femei, copii, pana ce isi dau sufletul sub biciu.

Cei care, sleiti de rechizitiile care le iau pana si dumicatul de la gura, sunt prinsi ca au ascuns o mana de porumb ori o traista de fasole, sunt sfasiati cu baioneta si trupul lor aruncat in sant, prada cainilor.

Si odata stabilit sistemul ca actul de a ucide un valah e actiune inofensiva, poate chiar meritorie potrivit kulturii germane, brutele nu mai cunosc fraul: asasineaza, in sate sau pe strazile orasului, ca sa despoaie cadavre, omoara pe cel care, napadit de talhari, se codeste sa-si dea punga; si impusca, strapung cu baioneta ori piseaza cu pasul pustii, pana la ultima suflare, pe femeile care le rezista sau pe parintii, pe barbatii sau pe fratii care se opun la violul copilelor, surorilor sau sotiilor asupra carora se arunca, in banda, brutele kaiserului". 

Archibald nu-i acuza doar pe germani de aceste orori, ci si pe alitii lor, unguri si austrieci, dar si pe bulgarii care ocupasera Dobrogea si despre care spune ca "sunt mai rafinati in kultur: chinuiesc inainte de a ucide si nu omoara victima decat dupa ce-i scot ochii, ii taie nasul, ii frang oasele. Atunci si numai atunci sar asupra ei, cu cutite, cu topoare sau cu ciomege si o lovesc". 

Si tot despre ce faceau bulgarii in Dobrogea: "Bulgarii asasinau, in drumul lor, pe oricine nu vorbea bulgareste ori turceste. Fiecare casa era scotocita si jefuita. Femeile, chiar
copilele mai mici de patru ani, erau pangarite. In stare de deznadejde, multe victime au innebunit. Altele s-au sinucis. Multor femei insarcinate li se spintecau pantecele, fiindca fiarele cu chip omenesc faceau ramasag dacă fetusul e baiat ori fata". 

In "Porcii" Archibald publica o lista detaliata a victimelor civile, pe judete, si sustine ca toate datele sunt extrase din rapoarte oficiale, de necontestat.

In ciuda barbariilor comise, Conferinta de la Paris a fost destul de indulgenta cu ocupantii si aliatii lor, crede gazetarul roman, care i-a criticat mai ales pe americanul Wilson si pe francezul Clemanceau. De altfel, autorul dedica un intreg capitol din carte, "Violurile", presedintelui Wilson.

Cartea a fost publicata in 1923.