Istoria Germaniei 1

Teritoriul Germaniei a fost locuit din timpuri preistorice; in Europa existau si alte lumi si civilizatii in afara celor romane si elenistice.

Triburile germane devenisera sedentare si ocupau o arie foarte intinsa, de la Rin la Vistula si din sudul peninsulei scandinave pana in nordul Marii Negre.

Tacitus mentioneaza in jur de 50 de triburi germane grupate in 3 ramuri: nord, vest si est-centrala (Tacitus - Despre originea si tara germanilor).

Mai tarziu sunt mentionate alte triburi, impartite tot pe grupuri de vest, est si nord: francii (Rinul inferior si mijlociu), alamanii (Rinul superior), frizii (regiunea Olandei), saxonii (pe malul german al Marii Nordului), anglii, warnii si iuții (in peninsula iutlanda), suabii, longobarzii, marcomani etc. In zona Oder erau burgunzii, herulii, vandalii etc. Gepizii erau intre Oder si Vistula, gotii la nordul Marii Negre. In nord erau danii si suezii.

Denumirea de Germania a fost data de Cezar.

Camille Julliene spune in "Historire de la Gaulle" ca Europa Centrala prin anii 70 i.e.n era impartita ca influenta intre un rege german, Ariovist, regele suebilor (din tribul tribocilor) si Burebista, regele dacilor, "reformatorul inspirat, organizatorul intelept".

Triburile principale care stau la baza Germaniei sunt bavarezii, alamanii, francii si saxonii.

Gotii erau asezati pe teritoriu cu intindere considerabila, din sudul Scandinaviei pana in nordul Marii Negre, si erau impartiti in 2 ramuri: vizigotii in vest si ostrogotii la est de Nistru.

In acea vreme germanii locuiau in case de lemn si pamant si aveau pe langa casa gradini de legume.

Principalele ocupatii erau agricultura si cresterea vitelor, complementar cu pescuitul si vanatoarea.

Incepe extractia metalelor si se dezvolta mestesugurile, simultam se dezvolta si comertul, pe care-l faceau mai ales de-a lungul Rinului si Dunarii.

Societatea se baza pe marea familie patriarhala si importanta relatiilor de rudenie.

Germanicii aveau zeitati locale, dar si ale comunitatilor mai largi: cultul lui Wotan/Odin zeul suprem, Tiu zeul razboiului, Donar/Thor zeul tunetului; nu aveau temple sau statui si desfasurau ritualurile religioase in paduri sau dumbravi.

Prin sec 4-5, dupa asezarea in imperiul roman, triburile germanice trec la crestinism, secta ariana.

In sec 4 episcopul Wulfila traduce Biblia din greaca in gota (arianismul s-a raspandit de la goti).

Initial, Biblia a fost tradusa in ebraica, dar nu putea fi inteleasa in Europa, asa ca s-a tradus in greaca (Septuaginta).

In sec 5-6 are loc o scadere demografica pentru ca partea de vest e inclusa in regatul franc iar in est apar triburile slave (intre Vistula si Elba).

In sec 6-8 uniunile de triburi ale frizilor, bavarezilor, thuringilor, saxonilor intra in componenta regatului Merovingian apoi a celui Carolingian.

Data exacta a formarii limbii si poporului german nu e clara; unii istorici o asociaza cu anul 9 d.Ch, cand un print german, Arminius, invinge niste legiuni romane la Teutoburger Wald.

In realitate, constituirea poporului si limbii a fost un proces indelungat, care a durat sute de ani.

Baza etnica a poporului german au fost bavarezii, thuringii, alamanii, francii si saxonii.

Termenul "deutsh" apare tarziu, prin sec 8.

In Spania, Italia si Galia triburile germanice au fost asimilate de catre populatia romanizata, dar nu acelasi lucru s-a intamplat in Britania, unde ele au alungat populatia romanizata. 

In unele zone au dat numele popoarelor, tarilor, provinciilor sau limbilor: francez - francii, englez - anglii, Gothalonia/Catalonia -gotii si alanii, Burgundia - burgunzii, Vandaluzia/Andaluzia - vandalii, Lombardia - longobarzii, Essex, Sussex, Wessex - saxonii.

Popoarele germanice au avut si o influenta culturala, pentru ca au adoptat alfabetul latin, scrierea oficiala era latina si au dat si oameni de cultura, precum Iordanes (sec 6).

Sursa - Gh. Bichicean,"Germania, o istorie de la antici la moderni"