Adio, Gulag - Sacred Darkness - Levan Berdzenisvili

"Adio, Gulag" este cartea unui scriitor, politician și jurnalist georgian care și-a petrecut ceva timp din viață în Gulagul Sovietic. 

Nu în vremea lui Stalin sau Brejnev, ci în anii '80, "în perioada democrației sovietice, cu glasnost (transparență) și perestroika (restructurare)". 

Arestat în 1983, la 6 dimineața, împreună cu fratele mai mic, amandoi ajung în Gulag, sub acuzația de activități antisovietice, crearea unui partid republican în Georgia, constituirea unui grup infracțional și tipărire de materiale ilegale. 

"Adio, Gulag" începe printr-o scenă cu autorul în vârstă, ajuns de urgență într-un spital din Statele Unite. 

Levan B e în stare de semiconștiență, prins între prezent și amintiri din trecut. Înțelege cu greu ce se întâmplă cu el și în jurul lui. Analizele medicale îi descoperă o infecție gravă la picior și o insuficiență renală. 

Doctorița care-l trata află că pacientul e membru al Parlamentului georgian, dar și că a fost deținut politic, închis în Gulagul sovietic, la Barașevo, sat din Mordovia. 

Printr-o uriașă coincidență, doctorița se născuse într-un lagăr, în timp ce mama ei era deținută. 

Coincidența e mai stranie, când aflăm că lagarul doctriței și al pacientului fuseseră în apropiere unul de celălalt. 

Și atunci, în spital, Levan B se decide să-și scrie amintirile din Gulag, din urmă cu 30 de ani. 

El spune: "ca orice carte, și a mea are destinul ei - s-a născut din greșeală". 

"Adio, Gulag" e redactată sub formă de memorii în care poveștește întâmplări și rememorează dialoguri cu colegii de detenție din închisoarea Barașevo din Dubravlag, lagăr înființat pentru detinuții politici, în 1948, în Republica Mordovia.

Acolo petrece Levan B, după cum mărturisește, cei mai buni 3 ani din viață, în detenție la Barașevo. Era tânăr și acolo avea o companie selectă, alaturi de alți intelectuali: "oameni pe care îi aduna atunci cu atâta râvnă KGB-ul". 

În acea închisoare erau 150 de condamnați politici. Alături de alte etnii - letonă, ucrainiană, belorusă, armeană etc, erau și "3 georgieni, 3 șvili".

Cartea e structurată în capitole dedicate câte unui personaj principal - coleg de detenție.  

Primul capitol e scris în memoria lui Arkadi Dudkin. 

Pretins veteran al Marelui Război pentru apărarea patriei, autor al ridicării steagului Armatei Roșii pe Reichstag, coleg de celulă cu Brejnev - toate erau de fapt fabulații din mintea lui Arkadi. 

În realitate, el fusese polițist german în satul lui din Belorusia. Când au venit nemții el, care avea atunci 17 ani, nu a fugit în pădure cu partizanii, așa că nemții i-au dat uniformă și armă și l-au declarat polițist. Dar după 2 zile satul a fost cucerit de partizani și cariera de polițist al lui Arkadi s-a sfârșit. Traumatizat, începe să fabuleze, să inventeze participarea la asediul Berlinului, la blocada Leningradului, în bătălia din Kursk, să se imagineze erou. Și așa ajunge Arkadi "nebunul satului" iar mai târziu deținut politic, coleg cu autorul cărții.

În lagăr se muncea în atelierul de croitorie, unde se confecționau mănuși, se făceau greve, se trimiteau scrisori de protest procurorilor. Totuși, elitele încarcerate nu-și abandonau preocupările sau convingerile.  

Activitatea intelectuală din lagăr era efervescentă. Deținuții organizau prelegeri pe diverse teme, dialoguri socratice sau seri tematice (muzicale, poetice, filosofice etc). 

Și autorul ne spune cu detalii cum decurgea o asemenea serată: unul dintre deținuți propunea o seară de poezie. Oricine dorea să participe avea la dispoziție 5 minute să-și prezinte poetul preferat, din care recita un fragment, apoi prezenta creația respectivă sau părerea despre autorul ales. Pentru cronometrare, foloseau o clepsidră improvizată. 

În lagăr se faceau chiar și proiecții de filme pentru condamnați, dar toate erau puternic ideologizate și închinate tovarășului Lenin sau Stalin sau amândurora. 

Din întâmplare, ajunge la detinuți și "Sonata de toamnă", în regia lui Ingmar Bergman, cu Ingrid Bergman și Liv Ullman. 

Levan B crede că filmul fusese proiectat în cinematografe, "pentru spectatorii liberi", dar sigur nu le-a plăcut și de aceea, ca pedeapsă, a fost proiectat și în lagăre.  

Și altă scenă relevantă, legată tot de o proiecție cinematografică: s-a întâmplat ca o dată, înaintea filmului, să fie prezentat și un jurnal de război. După terminarea conflictului, prizonierii sovietici din sectorul britanic au fost returnați URSS. Acțiunea s-a petrecut pe un pod și mulți prizonieri, chiar femei și copii, s-au aruncat de acolo în apă, alegând moartea întoarcerii în URSS. Cei care se întorceau spre britanici erau mitraliați de aceștia (decizia lui Churchill, stabilită la Ialta). 

În film se vede un prizonier care, dimpotrivă, alerga bucuros spre trupele sovietice. Uriașă surpriză, tânărul din imaginile de arhivă, fericit să scape din captivitatea britanică și să revină în URSS, era Timin, chiar unul dintre colegii de detenție ai autorului. Timin, care s-a recunoscut în film, primise pedeapsă vreo 40 de ani de Gulag, "așa că pentru tragedia celor aproape 2 milioane de oameni care au ajuns ca Timin, (...) este vinovat bonomul unchi Churchill împreuna cu unchiul Sam, împreună cu tot Occidentul nobil, democrat și plin de compasiune". 

Trecând într-un alt registru, Levan B menționează, aproape cu haz, și o situație absurdă: în vremea perestroikăi încep să se publice opere interzise cândva, pentru care unii detinuți politici fuseseră condamnați și închiși: pentru multiplicare și distribuire de literatură antisovietică.

Am identificat în carte și un pasaj relevant azi, în contexul războiului de la granița noastră: "administrația lagărului era formată doar din antisemiți vindicativi și printre detinuții antisemiți erau în majoritate banderoviștii ucrainieni și criminalii de război baltici". 

Pentru un tablou mai panoramic, voi reda și o glumă intelectuală din Gulag, care-i aparține chiar autorului: 

"în opinia mea, din asemenea calitați - să fii cinstit, intelectual sau comunist - numai două pot fi compatibile. Un om cinstit și intelectual nu poate fi comunist. Un comunist intelectual nu poate fi cinstit. Iar un comunist cinstit nu poate fi intelectual". 

În "Adio, Gulag" au fost si câteva mici pasaje care m-au plictisit, cum ar fi rememorarea discuțiilor despre fotbal sau unele dialoguri "socratice", intens filosofice sau politice, criptice pentru mine, și care mi s-au părut probabil de înțeles doar elitei intelectuale din acea vreme a URSS-ului. 

Concluzia principală, o carte foarte bună, cu adevăruri tulburătoare, dar povestite cu umor intelectual. 

Editura Corint, unde a fost tiparită, o prezintă ca "singura carte despre Gulagul sovietic pe care o citești râzând".

Eu n-am râs deloc, dar m-a fascinat.

----

- marfă = (rusă) gruz (Gruzia?)

- muha = (rusă) muscă

- dolgoruki = (rusă) brațe lungi = dolgo + ruki

- sobaka = (rusă) câine

- soyuz = (rusă) uniune

- apartament la comun = (rusă) Kommunalka

- anosognozie = necunoașterea de către un bolnav a propriei boli

- samizdat = materiale antisovietice interzise, difuzate în URSS (o mulțime de cărți au fost publicat în samizdat)

- tamizdat = opere interzise în URSS, publicate în străinătate, cu sau fără acordul autorului

- sine die = fără a fixa o dată exactă

----

Recomandări: 

- Viktor Astasief, scriitor

- Aghazi Aivazian, scriitor

- "Prețul libertății" Henrich Altunian

- Alexei Stahanov

- "Will the Soviet Union survive until 1984?"  Andrei Amalrik

- "Groapa de fundație" - Andrei Platonov

-  "Povestiri din Odesa" - Babel (o descriere romanțată a Odesei de la început de secol 20, prin ochii evreilor condamnați și a oamenilor simpli)

- "Inimă de câine" - Bulgakov

- "Dreptul de a trăi" - Badzio

- Mimino - "o să-ți dau un sfat, dar te rog să nu te superi" (replică din film)

- Cândva trăise o mierlă (1970), Pastorala (1975), Acuarela (1958), Grădini de toamnă (2006), filme  regizate de Otar Iosseliani

- Fiodor Raskolnikov = celebru disident rus

-----

Interesant:

- CEKA - KGB - azi FSB

- după Stalin vine Hrusciov care relaxează represiunea și cenzura și milioane de deținuți politici sunt eliberați din lagărele Gulagului

- feb 1987 toți deținuții politici din URSS au fost eliberați, în timpul perestroikăi - fenomen numit "amnistia lui Gorbaciov"

- condamnații erau obligați să scrie familiei scrisori în limba rusă; după perestroika s-a  acceptat folosirea limbilor materne ale detinuților, în corespondență (letonă, estonă, georgiană, ukr etc)

- Mark Zaharovici Chagall - pictor, dar și comisar în regiunea Vitebsk, în Armata Roșie

- Nicolae II interzice comercializarea de votcă. Lenin preia interdicția, dar după moartea lui și venirea lui Stalin la putere, votca redevine legală - Stalin ridică interdicția

- Stalin: "oamenii care cred că socialismul poate fi construit cu mănuși albe greșesc crunt"

- toate alfabetele au avut la început majuscule; minusculele au apărut mai târziu, din motive de rapiditate

- Odesa: perla Mării Negre, întemeiată la sfârșit de sec. 14 de marele Cneaz al Lituaniei, Vitold cel Mare. Orașul e cucerit de otomani, redenumit Hadjibei. Ecaterina II-a cucerește teritoriul și-l anexează la Rusia țaristă. Odesa devine cel mai mare port la Noua Rusie și al 4-lea ca mărime în imperiu, după Sankt Petersburg, Moscova și Varșovia

- Odesa, renumită pt grupurile de infractori, pt comunitatea evreiască, pt dizidenți

- "oameni buni", idiom antisovietic, adresare folosită în Maestrul și Margareta

- Socrate și Stalin - numele amândurora începe cu S și niciunul nu a scris nimic. Primul, pentru că acesta era principiul lui, al doilea, pentru că era analfabet (conform teoriei lui Boria, opera lui Stalin a fost scrisă de mii de angajați ai institutului Marx-Lenin)

- Hitler: Dzeu e comunist, Petru și Pavel au fost primii bolșevici

- țăranimea și clasa muncitoare: secera și ciocanul

- satsivi, haciapuri = mândrii ale bucătăriei georgiene

- Schadenfreude = bucurie răutăcioasă pentru necazul, eșecul altuia

- în Georgia, la căsătorie, femeile își păstrează numele de fată

- avea "un joie de vivre" = chef de viață

- papakha = papaha (caciulă caucaziană, cecenă)

- George Brassens, cântec Mourir pour des idées. L'idée est excellente - Să mori pentru idei. Ideea e excelentă

- pedeapsa maximă - 7 ani de lagar și 5 ani de deportare (7 plus 5)