Intoarcerea acasa II - Slavomir Rawicz
- "prin urmare, aceasta era destinaţia noastră – Lagărul numărul 303, la nord de fluviul Lena, la sud-vest de capitala Siberiei de nord, Iakutsk"
- "parcursesem, pe jos, peste 1.600 de kilometri din Irkutsk până în locul în care ne aflam.. doua luni pe drum"
- "lagărul 303, aflat undeva la 400-600 de kilometri la sud de Cercul Polar Arctic, era un spaţiu rectangular închis, lung de aproximativ 800 de metri şi lat de aproximativ 400 de metri, care avea în fiecare colţ un turn de pază, construit din buşteni solizi şi dotat cu mitraliere"
- "sunt colonelul Uşakov, spuse el. Sunt comandantul acestui lagăr (...) prima noastră îndatorire este să vă oferim un acoperiş deasupra capului. Prima voastră sarcină va fi prin urmare să vă construiţi barăcile... Dacă aveţi plângeri de făcut, vă voi asculta întotdeauna şi voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut. Nu avem doctori aici, însă avem soldaţi instruiţi să acorde primul ajutor. Aceia dintre voi care sunt prea slăbiţi sau bolnavi vor fi adăpostiţi în barăcile deja existente, în timp ce restul vor începe să lucreze la cele noi.
- "Dimineaţa la ora cinci o goarnă suna deşteptarea şi în procesiune oamenii pe jumătate adormiţi se îndreptau către latrine. Apoi urma alinierea pentru micul dejun"
- "La ora unu ne întorceam în lagăr, ducând buştenii tăiaţi constructorilor. Primeam o porţie de supă la amiază şi ne întorceam din nou în pădure, unde lucram până se însera"
- "singura activitate permisă după ora şase era participarea la cursul seral de miercuri al Politrucului sau frecventarea bibliotecii, celălalt proiect controlat de Politruc. Eram nevoiţi să petrecem mult timp în barăci. După ora şase seara, toţi deţinuţii erau obligaţi să se întoarcă în barăci. Era permisă o oarecare mişcare pe lângă barăci atât timp cât nu se formau grupuri mari"
- "spre sfârşitul primei luni, viaţa în lagăr intrase într-un ritm organizat şi exista senzaţia generală că, deşi viaţa era destul de dură în locul acela izolat şi rece, condiţiile ar fi putut fi mult mai rele. Toţi deţinuţii care munceau primeau 400 de grame de pâine, iar cei prea bolnavi să muncească primeau 300 de grame. Pâinea era împărţită odată cu cafeaua de dimineaţă; o parte era mâncată atunci, o parte cu supa de la amiază, iar restul împreună cu fiertura fierbinte de seară. Câteodată, duminica primeam peşte uscat, însă pâinea rămânea mâncarea de bază şi cel mai important lucru din viaţa noastră. Tutunul era şi el destul de important. Primeam o doză destul de generoasă, odată pe săptămână, de tutun inferior (korijki) şi o pagină de ziar veche pe post de foiţă de ţigară. Pâinea şi tutunul erau singurele bunuri de valoare în lagăr"
- "Ruşii se amestecau în viaţa noastră foarte puţin în afara orelor de muncă. Inspecţiile erau rare şi superficiale. Deţinuţii care lucrau în echipe în pădure s-au împrietenit şi au cerut permisiunea de a se muta dintr-o baracă în alta împreună cu prietenii cei noi. Autorităţile nu au obiectat"
- "parcursesem, pe jos, peste 1.600 de kilometri din Irkutsk până în locul în care ne aflam.. doua luni pe drum"
- "lagărul 303, aflat undeva la 400-600 de kilometri la sud de Cercul Polar Arctic, era un spaţiu rectangular închis, lung de aproximativ 800 de metri şi lat de aproximativ 400 de metri, care avea în fiecare colţ un turn de pază, construit din buşteni solizi şi dotat cu mitraliere"
- "sunt colonelul Uşakov, spuse el. Sunt comandantul acestui lagăr (...) prima noastră îndatorire este să vă oferim un acoperiş deasupra capului. Prima voastră sarcină va fi prin urmare să vă construiţi barăcile... Dacă aveţi plângeri de făcut, vă voi asculta întotdeauna şi voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut. Nu avem doctori aici, însă avem soldaţi instruiţi să acorde primul ajutor. Aceia dintre voi care sunt prea slăbiţi sau bolnavi vor fi adăpostiţi în barăcile deja existente, în timp ce restul vor începe să lucreze la cele noi.
- "Dimineaţa la ora cinci o goarnă suna deşteptarea şi în procesiune oamenii pe jumătate adormiţi se îndreptau către latrine. Apoi urma alinierea pentru micul dejun"
- "La ora unu ne întorceam în lagăr, ducând buştenii tăiaţi constructorilor. Primeam o porţie de supă la amiază şi ne întorceam din nou în pădure, unde lucram până se însera"
- "singura activitate permisă după ora şase era participarea la cursul seral de miercuri al Politrucului sau frecventarea bibliotecii, celălalt proiect controlat de Politruc. Eram nevoiţi să petrecem mult timp în barăci. După ora şase seara, toţi deţinuţii erau obligaţi să se întoarcă în barăci. Era permisă o oarecare mişcare pe lângă barăci atât timp cât nu se formau grupuri mari"
- "spre sfârşitul primei luni, viaţa în lagăr intrase într-un ritm organizat şi exista senzaţia generală că, deşi viaţa era destul de dură în locul acela izolat şi rece, condiţiile ar fi putut fi mult mai rele. Toţi deţinuţii care munceau primeau 400 de grame de pâine, iar cei prea bolnavi să muncească primeau 300 de grame. Pâinea era împărţită odată cu cafeaua de dimineaţă; o parte era mâncată atunci, o parte cu supa de la amiază, iar restul împreună cu fiertura fierbinte de seară. Câteodată, duminica primeam peşte uscat, însă pâinea rămânea mâncarea de bază şi cel mai important lucru din viaţa noastră. Tutunul era şi el destul de important. Primeam o doză destul de generoasă, odată pe săptămână, de tutun inferior (korijki) şi o pagină de ziar veche pe post de foiţă de ţigară. Pâinea şi tutunul erau singurele bunuri de valoare în lagăr"
- "Ruşii se amestecau în viaţa noastră foarte puţin în afara orelor de muncă. Inspecţiile erau rare şi superficiale. Deţinuţii care lucrau în echipe în pădure s-au împrietenit şi au cerut permisiunea de a se muta dintr-o baracă în alta împreună cu prietenii cei noi. Autorităţile nu au obiectat"
- "Aşa e la război, spuse colonelul. Când tai lemne, poţi să răneşti pe cineva cu o aşchie"
- "Am estimat că parcursesem 2.000 de kilometri în nu mai mult de 60 de zile. Era o performanţă, atât în ceea ce priveşte viteza, cât şi rezistenţa"
- "pentru că parcurgeam în jur de 30 de kilometri pe zi, multe zile la rând, orice pauză era bine venită"
- Deşertului Gobi, acoperit de dune de nisip: "Din când în când, unul dintre noi urca pe dune şi privea către sud"
- "Moartea ne punea la încercare, dar noi nu eram încă pregătiţi să murim"
- "cand mor unii dintre ei li se fac cruci de lemn" (de unde lemn, in desert?)
- "singurele forme de viaţă pe care le-am întâlnit au fost şerpii. Ei stăteau nemişcaţi, cu capetele la vedere, ascunzându-şi corpul în nisip (...) O dată am văzut un şobolan, dar în general şerpii păreau să fie stăpânii deşertului"
- "excrementele uscate erau un combustibil grozav, care ardea încet şi degaja suficientă căldură"
- pesti la copca: faci gaura si urca singuri, pentru ca se schimba presiunea apei
- aveau scorbut iar paduchii "erau principalul semn al degradarii"
- "nu încape nici urmă de îndoială, şerpii din Gobi ne-au salvat de la moarte( ...) De trei săptămâni – de la primul exemplar din deşert, ne hrăneam numai cu şerpi"
- "era la începutul lunii octombrie a anului 1941 şi urma să avem nevoie de trei luni pentru a parcurge cei 2.500 de kilometri de teren dificil până la Munţii Himalaya. Am încercat să străbatem cel puţin 30 de kilometri pe zi" (in total nouă luni de mers pe jos)
- "Două amănunte m-au impresionat. Creaturile erau enorme şi se deplasau pe membrele posterioare. Imaginea îmi este clar întipărită în minte, deoarece le-am observat cel puţin două ore (...) Am încercat să estimez înălţimea celor două fiinţe, bazându-mă pe cunoştinţele mele de artilerist. Nu puteau avea mai puţin de doi metri şi jumătate în înălţime. Una era cu câţiva centimetri mai înaltă decât cealaltă, existând o asemănare cu raportul dintre un bărbat obişnuit şi o femeie obişnuită (...) Era evident că ne văzuseră şi la fel de evident că nu le era frică de noi...Nu le puteam vedea prea bine feţele, dar aveau capetele turtite şi urechile se aflau, pesemne, aproape de craniu (...) aveau umerii căzuţi şi pieptul puternic. Braţele erau lungi şi încheieturile ajungeau la nivelul genunchilor"
----
- gubka = o ciuperca de padure, care se desprinde de pe copaci in fasii, se fierbe, se usuca si se foloseste la foc
- riziki = ciuperci comestibile, un soi de hribi
- vecinaia pamiat = vesnica pomenire
- suslik = mica marmota siberiana
- republica buriatilor = a mongolilor
- Urga, vechea denumire a capitalei mongole Ulan Bator
- "pentru că parcurgeam în jur de 30 de kilometri pe zi, multe zile la rând, orice pauză era bine venită"
- Deşertului Gobi, acoperit de dune de nisip: "Din când în când, unul dintre noi urca pe dune şi privea către sud"
- "Moartea ne punea la încercare, dar noi nu eram încă pregătiţi să murim"
- "cand mor unii dintre ei li se fac cruci de lemn" (de unde lemn, in desert?)
- "singurele forme de viaţă pe care le-am întâlnit au fost şerpii. Ei stăteau nemişcaţi, cu capetele la vedere, ascunzându-şi corpul în nisip (...) O dată am văzut un şobolan, dar în general şerpii păreau să fie stăpânii deşertului"
- "excrementele uscate erau un combustibil grozav, care ardea încet şi degaja suficientă căldură"
- pesti la copca: faci gaura si urca singuri, pentru ca se schimba presiunea apei
- aveau scorbut iar paduchii "erau principalul semn al degradarii"
- "nu încape nici urmă de îndoială, şerpii din Gobi ne-au salvat de la moarte( ...) De trei săptămâni – de la primul exemplar din deşert, ne hrăneam numai cu şerpi"
- "era la începutul lunii octombrie a anului 1941 şi urma să avem nevoie de trei luni pentru a parcurge cei 2.500 de kilometri de teren dificil până la Munţii Himalaya. Am încercat să străbatem cel puţin 30 de kilometri pe zi" (in total nouă luni de mers pe jos)
- "Două amănunte m-au impresionat. Creaturile erau enorme şi se deplasau pe membrele posterioare. Imaginea îmi este clar întipărită în minte, deoarece le-am observat cel puţin două ore (...) Am încercat să estimez înălţimea celor două fiinţe, bazându-mă pe cunoştinţele mele de artilerist. Nu puteau avea mai puţin de doi metri şi jumătate în înălţime. Una era cu câţiva centimetri mai înaltă decât cealaltă, existând o asemănare cu raportul dintre un bărbat obişnuit şi o femeie obişnuită (...) Era evident că ne văzuseră şi la fel de evident că nu le era frică de noi...Nu le puteam vedea prea bine feţele, dar aveau capetele turtite şi urechile se aflau, pesemne, aproape de craniu (...) aveau umerii căzuţi şi pieptul puternic. Braţele erau lungi şi încheieturile ajungeau la nivelul genunchilor"
----
- gubka = o ciuperca de padure, care se desprinde de pe copaci in fasii, se fierbe, se usuca si se foloseste la foc
- riziki = ciuperci comestibile, un soi de hribi
- vecinaia pamiat = vesnica pomenire
- suslik = mica marmota siberiana
- republica buriatilor = a mongolilor
- Urga, vechea denumire a capitalei mongole Ulan Bator
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ti si tu parerea