Intoarcerea acasa I - Slavomir Rawicz
- "era aproximativ ora nouă, într-o zi rece de noiembrie, când am auzit cheia răsucindu-se în broasca de la uşa celulei mele din închisoarea Lubianka, iar doi gardieni laţi în
spate au dat buzna înăuntru. Până atunci mă plimbasem încet în cerc, ţinându-mi cu
mâna stângă pantalonii, în stilul de acum caracteristic deţinuţilor, deoarece ruşii,
ingenioşi, ne dăduseră pantaloni fără nasturi sau măcar o bucată de sfoară, pornind de la presupunerea, nu lipsită de temei de altfel, că un om preocupat să îşi ţină nădragii pe el va avea un handicap serios dacă încearcă să evadeze"
- "această zi – în care se împlineau 12 luni de când fusesem arestat la Pinsk, la 19 noiembrie 1939 – avea să fie importantă pentru mine. Urma să fiu escortat la proces, în faţa Curţii Supreme de Justiţie sovietice. Aici, la Moscova, în timp ce îmi târâm picioarele pe coridoarele înguste ale închisorii Lubianka flancat de cei doi gardieni, nu eram decât un om aproape lipsit de identitate, înfometat, îngrozitor de singur şi care încerca să reziste în acel loc rece şi umed şi să treacă peste ostilitatea şi bănuielile autorităţilor. Exact cu un an în urmă, când membrii poliţiei secrete sovietice dăduseră buzna în casa părinţilor mei din Pinsk, unde mama organizase o petrecere de bun-venit în cinstea mea, eu eram locotenentul Rawicz din cavaleria poloneză, aveam douăzeci şi patru de ani, eram zvelt şi inteligent, purtam o uniformă bine croită, pantaloni de călărie şi eram încălţat cu cizme lustruite"
- "chiar dacă eram obişnuit cât de cât cu tratamentul riguros la care fusesem supus la Minsk, eram departe de a fi pregătit pentru ororile de la Harkov"
- "o dată sau de două ori s-a întâmplat ca un gardian să îmi întindă printre gratii o ţigară aprinsă. Acestea au fost singurele gesturi de omenie de care am avut parte la Harkov"
- "sentinţa, scurtă de altfel, mi-a fost citită: Tu, Salvomir Rawicz, polonez educat din clasa de mijloc, ofiţer în armata poloneză care a luptat împotriva ruşilor, domiciliat chiar la graniţa Poloniei cu Uniunea Sovietică, eşti fără îndoială un spion polonez şi un inamic al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (...) a fost un proces fără noimă, ţinut de oameni nebuni"
- "planul era ca noi să fim transportaţi în linişte prin oraşe noaptea, când oamenii dormeau, şi să ne oprim în locuri nepopulate ziua"
- "această călătorie ce părea fără sfârşit intrase deja în cea de-a treia săptămână şi observau, totodată, că au ajuns în vestul Siberiei...Toate locurile în care staţionam arătau la fel: întinderi de pământ sinistre, acoperite de zăpadă, uneori împădurite, alteori nu"
- "după o lună şi mai bine de 5.000 de kilometri parcurşi, am ajuns la capătul călătoriei noastre cu trenul. Locul se numea Irkutsk şi era situat în partea de sud-est a marelui Lac Baikal"
- "ne-am înşirat cu toţii, aproximativ 4.000 de deţinuţi, într-o coloană lungă, neuniformă, flancaţi de soldaţi"
- detinutii primesc haine noi: "a durat câteva ore împărţirea acestora, dar când s-a terminat totul, fiecare dintre noi îşi schimbase rubaşca subţire cu obişnuita haină rusească de iarnă: fufaika sau pufoaica. Pe lângă jachete am primit pantaloni matlasaţi şi cizme scurte de cauciuc. Cizmele erau doar de trei feluri: mici, medii şi mari"
- "soldaţii ne-au dat fiecăruia două bucăţi de pânză cu care trebuia să ne înfăşurăm picioarele. Câţiva dintre noi erau obişnuiţi cu acest tip de „jambiere” şi ştiau cum să le înfăşoare, nu foarte strâns, pentru a-şi feri piciorul de îngheţ"
- primeau paine si cafea zilnic la masa: "am amintiri pline de recunoştinţă despre bucătăria de campanie. Acolo ni se pregătea în fiecare dimineaţă pâinea care ne-a ajutat să supravieţuim în toată această perioadă şi două ceşti de băutură caldă în fiecare zi (...) ni s-a dat pâine de secară înmuiată în miere, parţial uscată, pentru a fi uşor de transportat şi depozitat"
- cea mai impresionanta scena din carte este cea despre Ajunul Craciunului, cand unul dintre detinutii care marsaluiau prin teribila iarna siberiana spre lagar, aminteste celorlalti ca e Ajunul Craciunului: "apoi s-a auzit în spatele nostru, încet, o voce tremurândă. Era un sunet ciudat şi surprinzător. S-a îndreptat spre noi şi s-a auzit din ce în ce mai tare. Era sunetul făcut de oamenii care cântau din ce în ce mai tare în sălbăticia Siberiei. Credeam că soldaţilor li se va ordona să ne facă să tăcem, însă cântecul a ajuns la noi şi ne-a prins. Eu cântam, Grechinen cânta. Toţi cei care mai erau în stare cântau. În marş, un cor format din aproape 5.000 de voci bărbăteşti"
- "soldaţii nu erau întotdeauna indiferenţi la strigătele de ajutor ale deţinuţilor (...) De asemenea, ni se amintea şi că alături de noi există soldaţi instruiţi să acorde primul ajutor, însă niciodată nu i-am văzut făcând ceva"
- "eram în ultima săptămână din ianuarie 1941, după ce mărşăluisem mai mult de 40 de zile, când a început cel de-al treilea şi cel mai violent viscol, încetinind camioanele. Convoiul parcursese mai bine de 1.200 de kilometri de când plecase din Irkutsk"
- "obstacolele nu s-au diminuat pe parcurs, iar epuizarea făcea tot mai multe victime, unele chiar printre soldaţi. Aceştia făceau acum faţă greutăţilor cam ca şi noi, chiar dacă primeau mâncare mai bună, raţiile lor de bază fiind îmbunătăţite cu ceva carne din conserve, supe de legume şi, bineînţeles, haine mai groase care îi apărau de frig. Dar niciunul dintre ei, cu excepţia comandantului şi a celor bolnavi, nu avea voie să urce în sănii"
-----
- NKVD = uniforme albastre
- cazacioc = kazaciok = dans cazacesc
- rubaska = camasa traditionala ruseasca, se incheie de umar
- palisandru = arbore exotic cu lemn tare si dens, negru-violet si frumos mirositor, folosit pentru fabricarea mobilei
- taran = peste uscat (rusa)
- korijki = tutun de proasta calitate (rusa)
- ciurki = lemn de mesteacan
- balaklava = caciuci care acopera fruntea, gatu, urechile si lasa libera doar o parte a gatului
- bașlâk = sal mare confectionat din par de camila
spate au dat buzna înăuntru. Până atunci mă plimbasem încet în cerc, ţinându-mi cu
mâna stângă pantalonii, în stilul de acum caracteristic deţinuţilor, deoarece ruşii,
ingenioşi, ne dăduseră pantaloni fără nasturi sau măcar o bucată de sfoară, pornind de la presupunerea, nu lipsită de temei de altfel, că un om preocupat să îşi ţină nădragii pe el va avea un handicap serios dacă încearcă să evadeze"
- "această zi – în care se împlineau 12 luni de când fusesem arestat la Pinsk, la 19 noiembrie 1939 – avea să fie importantă pentru mine. Urma să fiu escortat la proces, în faţa Curţii Supreme de Justiţie sovietice. Aici, la Moscova, în timp ce îmi târâm picioarele pe coridoarele înguste ale închisorii Lubianka flancat de cei doi gardieni, nu eram decât un om aproape lipsit de identitate, înfometat, îngrozitor de singur şi care încerca să reziste în acel loc rece şi umed şi să treacă peste ostilitatea şi bănuielile autorităţilor. Exact cu un an în urmă, când membrii poliţiei secrete sovietice dăduseră buzna în casa părinţilor mei din Pinsk, unde mama organizase o petrecere de bun-venit în cinstea mea, eu eram locotenentul Rawicz din cavaleria poloneză, aveam douăzeci şi patru de ani, eram zvelt şi inteligent, purtam o uniformă bine croită, pantaloni de călărie şi eram încălţat cu cizme lustruite"
- "chiar dacă eram obişnuit cât de cât cu tratamentul riguros la care fusesem supus la Minsk, eram departe de a fi pregătit pentru ororile de la Harkov"
- "o dată sau de două ori s-a întâmplat ca un gardian să îmi întindă printre gratii o ţigară aprinsă. Acestea au fost singurele gesturi de omenie de care am avut parte la Harkov"
- "sentinţa, scurtă de altfel, mi-a fost citită: Tu, Salvomir Rawicz, polonez educat din clasa de mijloc, ofiţer în armata poloneză care a luptat împotriva ruşilor, domiciliat chiar la graniţa Poloniei cu Uniunea Sovietică, eşti fără îndoială un spion polonez şi un inamic al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (...) a fost un proces fără noimă, ţinut de oameni nebuni"
- "planul era ca noi să fim transportaţi în linişte prin oraşe noaptea, când oamenii dormeau, şi să ne oprim în locuri nepopulate ziua"
- "această călătorie ce părea fără sfârşit intrase deja în cea de-a treia săptămână şi observau, totodată, că au ajuns în vestul Siberiei...Toate locurile în care staţionam arătau la fel: întinderi de pământ sinistre, acoperite de zăpadă, uneori împădurite, alteori nu"
- "după o lună şi mai bine de 5.000 de kilometri parcurşi, am ajuns la capătul călătoriei noastre cu trenul. Locul se numea Irkutsk şi era situat în partea de sud-est a marelui Lac Baikal"
- "ne-am înşirat cu toţii, aproximativ 4.000 de deţinuţi, într-o coloană lungă, neuniformă, flancaţi de soldaţi"
- detinutii primesc haine noi: "a durat câteva ore împărţirea acestora, dar când s-a terminat totul, fiecare dintre noi îşi schimbase rubaşca subţire cu obişnuita haină rusească de iarnă: fufaika sau pufoaica. Pe lângă jachete am primit pantaloni matlasaţi şi cizme scurte de cauciuc. Cizmele erau doar de trei feluri: mici, medii şi mari"
- "soldaţii ne-au dat fiecăruia două bucăţi de pânză cu care trebuia să ne înfăşurăm picioarele. Câţiva dintre noi erau obişnuiţi cu acest tip de „jambiere” şi ştiau cum să le înfăşoare, nu foarte strâns, pentru a-şi feri piciorul de îngheţ"
- primeau paine si cafea zilnic la masa: "am amintiri pline de recunoştinţă despre bucătăria de campanie. Acolo ni se pregătea în fiecare dimineaţă pâinea care ne-a ajutat să supravieţuim în toată această perioadă şi două ceşti de băutură caldă în fiecare zi (...) ni s-a dat pâine de secară înmuiată în miere, parţial uscată, pentru a fi uşor de transportat şi depozitat"
- cea mai impresionanta scena din carte este cea despre Ajunul Craciunului, cand unul dintre detinutii care marsaluiau prin teribila iarna siberiana spre lagar, aminteste celorlalti ca e Ajunul Craciunului: "apoi s-a auzit în spatele nostru, încet, o voce tremurândă. Era un sunet ciudat şi surprinzător. S-a îndreptat spre noi şi s-a auzit din ce în ce mai tare. Era sunetul făcut de oamenii care cântau din ce în ce mai tare în sălbăticia Siberiei. Credeam că soldaţilor li se va ordona să ne facă să tăcem, însă cântecul a ajuns la noi şi ne-a prins. Eu cântam, Grechinen cânta. Toţi cei care mai erau în stare cântau. În marş, un cor format din aproape 5.000 de voci bărbăteşti"
- "soldaţii nu erau întotdeauna indiferenţi la strigătele de ajutor ale deţinuţilor (...) De asemenea, ni se amintea şi că alături de noi există soldaţi instruiţi să acorde primul ajutor, însă niciodată nu i-am văzut făcând ceva"
- "eram în ultima săptămână din ianuarie 1941, după ce mărşăluisem mai mult de 40 de zile, când a început cel de-al treilea şi cel mai violent viscol, încetinind camioanele. Convoiul parcursese mai bine de 1.200 de kilometri de când plecase din Irkutsk"
- "obstacolele nu s-au diminuat pe parcurs, iar epuizarea făcea tot mai multe victime, unele chiar printre soldaţi. Aceştia făceau acum faţă greutăţilor cam ca şi noi, chiar dacă primeau mâncare mai bună, raţiile lor de bază fiind îmbunătăţite cu ceva carne din conserve, supe de legume şi, bineînţeles, haine mai groase care îi apărau de frig. Dar niciunul dintre ei, cu excepţia comandantului şi a celor bolnavi, nu avea voie să urce în sănii"
-----
- NKVD = uniforme albastre
- cazacioc = kazaciok = dans cazacesc
- rubaska = camasa traditionala ruseasca, se incheie de umar
- palisandru = arbore exotic cu lemn tare si dens, negru-violet si frumos mirositor, folosit pentru fabricarea mobilei
- taran = peste uscat (rusa)
- korijki = tutun de proasta calitate (rusa)
- ciurki = lemn de mesteacan
- balaklava = caciuci care acopera fruntea, gatu, urechile si lasa libera doar o parte a gatului
- bașlâk = sal mare confectionat din par de camila
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ti si tu parerea