Stilul Maur

 A aparut si s-a dezvoltat in peninsula iberica, in timpul cuceririi ei de catre mauri. 

S-a manifestat intre secolele XII- XVI si consta intr-o imbinare a curentelor artistice crestine si musulmane ale timpului.

Stilul maur cuprinde mai multe variatii: andaluz, aragonez, leonez sau toledan. 

In timp, a fost imprumutat si usor modificat de diverse culturi si rituri si folosit in diferite parti ale lumii. Asa se explica de ce au fost ridicate in stil maur contructii seculare si religioase nu doar musulmane, ci si iudaice si crestine.

Stolul maur are cateva elemente de baza:

• nou tip de material – caramida – stilul maur foloseste zidaria din caramida, spre deosebire de crestini care construiau din blocuri mari de piatra
• arhitectura foarte ornamentala, opusa celei austere a crestinilor din acea vreme
• bolta inalta este inlocuita cu tavanul plat
• balcoane cu parapete dantelate
• ornamentatie elaborata, complicata, cu modele geometrice, abstracte, romburi, solzi de peste, motive stilizate de inspiratie florala, caligrafie araba (legea musulmana interzice imaginile cu animale, plante sau oameni)
• arcul frant sau ogival – preluat mai tarziu de arhitectura gotica
• arcul in potcoava
• arcadele oarbe

In Spania, tara de origine a stilului maur, au existat cele mai multe constructii in de acest fel, multe dintre ele inca in picioare si vizitate de milioane de oameni anual.