Trenul Regal la Mizil

In Furnica din 10 octombrie 1904 Ranetti scrie un articol nostim si ironic despre oprirea trenului regal timp de 5 minute la Mizil, orasul lui de bastina, si despre presupusa agitatie provocata de asa onoare regala. 

Antimonarhist cu vederi mai degraba de stanga, umoristul Ranetti persifleaza bucuria si excesul de zel al mizilenilor la sosirea perechii regale. 

Ranetti si-a evocat deseori orasul in care s-a nascut in scrierile lui. 

Trenul Regal la Mizil - fragment

"Citesc in gazetă că, dupa dorința exprimată de cetățenii Mizileni, trenul regal la întoarcerea din Iași s-a oprit cinci minute și în gara Mizil, de la 6.52 până la 6.57. Astfel, din fericirea pe care a revărsat-o asupra întregii țări călătoria Familie Regale, s-a înfruptat și Mizilul cu un mezelic. 

Mizilul avea dreptul la această sărbătoare care a durat cinci minute. 

Constanța se mândrește cu podul de peste Dunăre, Iașii cu monumentele-i istorice, Bucureștii se bucură de atâtea frumoase podoabe. 

Dar urbea Mizil ce avea?

Deși ultima statistică arată că "bulivardu" acestui oraș a mai fost prelungit cu 3 metri și 75 centimetri, că s-au mai adăugat 2 felinare pe lângă cele 9 existente, că antreprenorul cafenelei locale s-a hotărât să schimbe postavul biliardului al cărui centenar s-a sărbătorit zilele acestea, că s-a stabilit de curând în Mizil un operator de băuturi pe cale chimică, și că, în fine, Madam Popescu (dacă n-o fi chemând-o Ionescu) a cumpărat un gramofon, ceea ce a facut din sindrofiile d-sale un adevărat centru cultural și artistic. 

Totuși, aceste progrese nu erau de ajuns spre a înalța Mizilul la rangul ce merită să ocupe pe harta Europei. 

.....

Îmi închipui extraordinara și febrila activitate care a revoluționat Urbea Mizil în vederea pregătirilor pentru augusta vizită de cinci minute.

Câtă benzină s-o fi consumat de către persoanele marcante, spre a mai scoata fața fracurilor conservate cu sfințenie și cu naftalină în garderob de când le-au purtat ca "ginerică" și până azi.

Ce grave probleme au turmentat pe distinsele doamne din societatea elegantă! Să pună Madam Vasilescu rochia bej și pălaria verde ori viceversa? Sau ar fi mai șic să primească pe Suverani și pe Principi cu capul gol, punându-și părul în papiote ori lăsându-și cu o neglijență artistică un cârlionț pe frunte? N-ar fi bine să-și mai adauge o muscă pe obrazul stâng? Parc-o aud apostrofându-și servitoarea:

- Unde mi-ai pus ciorapii ajur pe care i-am purtat acum doi ani la faivocloclu subprefectului, toanto? 

- Sunt la spălat, coniță.

- Taman când vine regele la Mizil ți-ai găsit să-i dai la spălat, dobitoaca dracului? 

Și jart! jart! servitoarea Marița încasează două palme care o fac să se retragă la bucătărie spre a bombani contra Auguștilor Oaspeți care au provocat atâtea nevricale cuconiții. Iată cum se slăbeste în popor sentimentul dinastic!

Dar ședinta solemnă și animată a consiliului comunal!

- Trebuie să ne arătăm demni de numele de Mizileni, domnilor, zice domnul primar; vă rog să vă prezentați la gară cu ghetele bine lustruite, rași, burtă de somn, și ăi dintre dvs care n-au mănuși curate să stea mai la spate, când eu voi avea deosebita onoare ca să primesc pe Majestățile Lor cu pâine și sare ...

- N-ar fi bine, domnilor, întrerupe un consilier, ca în loc de pâine sa ieșim înaintea Regelui cu pandișpan? Să arătăm că nu ne calicim când e la o adicătelea.

Am să-i zic dumneaei, nevesti-mii, să facă un pandișpan cum mi-a făcut mie la Paști, să se lingă toți pe buze când l-or vedea.

Consiliul admite cu unanimitate propunerea.

- Dar cu ce împodobim gara?

- Să cerem subprefectului să ne împrumute covorul ăla frumos pe care l-a luat acum un an de la Djaburov.

- Și bărbierul să ne dea tabloul ăla cu bătălia de la Asterliț pe care-l are în perete.

- Dac-am face un cadou Prințului Carol?

- Un pachet de șocolată Șușar!

- Ba ar fi mai apropo ceva militaresc. Am eu o trâmbiță și o tobă mică cumpărate de la bîlciu de la Drăgaică.

Păcat că n-au fost stenografi la ședința consiliului comunal din Mizil!"