Gloria si decaderea Anei Pauker - Robert Levy III
- inchisoarea din Rm.Sarat: "În toamna lui
1940, curând după expulzarea regelui, aproximativ 2.000 de legionari au pornit în pelerinaj spre Râmnicu Sărat, unde mulţi dintre ei fuseseră întemniţaţi de fostul regim. Când au ajuns la închisoare îmbrăcaţi în uniformele lor verzi, femeile deţinute au fost îngrozite. Legionarii au căutat imediat celula Anei Pauker, dar, spre uimirea tuturor, nu doreau decât să se angajeze într-o discuţie politică, adresându-i-se cu respect, ca unui lider al comuniştilor. La un moment dat, unul dintre legionari s-a năpustit în celula Vilmei Kajesco, o deţinută în vârstă de douăzeci şi trei de ani, având în mână, în locul unei arme, un aparat pentru a fotografia chilia unde îşi petrecuse cinci ani din viaţă. „După ce a plecat”, relata ea, „a venit un altul la celula mea şi a deschis ferestruica. M-a întrebat: «Ai fost comunistă?». Iar eu am răspuns: «Am
fost, sunt şi voi fi». La care el mi-a răspuns: «Bravo»... Ar trebui să se ştie că, spre surprinderea mea, nu s-au purtat deloc rău. Ba dimpotrivă, au fost chiar cumsecade”
- Se decide transformarea inchisorii de la Rm.Sarat in muzeul al Garzii de Fier si detinutii sunt transferati la penitenciarul de la Caransebeş, lângă Timişoara. Acolo Ana in intalneste pentru prima dată, în secret, pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul colectivului comunist din închisoarea de la Doftana (cutremurul din noiembrie 1940 distruge Doftana si detinutii de acolo sunt trimisi la Caransebeş)
- in mai 1941 este predata sovieticilor intr-un schimb de prizonieri, in locul patriotului basarabean Mos Ion Codreanu. Autorul sustine: "Neavând pe nimeni în vedere în perspectiva unui schimb, sovieticii l-au arestat pe „moş". Ion Codreanu, un important lider al ţăranilor români din Basarabia, „care nu era vinovat de absolut nimic, promiţând că acesta se va întoarce (căci l-au dus în Rusia) – iar în schimbul lui au luat-o pe Ana Pauker”
- In perioare Marii Terori (epurarea stalinista) 3 sferturi dintre comuniştii străini care fusesera convocati atunci in URSS au disparut fara urma
- "Un caz extrem a fost cel al Partidului Comunist Polonez, care a încetat practic să mai existe după ce toţi comuniştii polonezi pe care i-a putut captura NKVD-ul au fost fie
împuşcaţi, fie expediaţi în coloniile de muncă din Siberia, unde aproape toti au murit"
- "Decizia ei de a continua să îl urmeze pe Stalin după Marea Teroare sovietică era rezultatul unui complicat proces psihologic. Nu
putem spune decât că, procedând astfel, Ana Pauker s-a dovedit o absolventă exemplară a Şcolii Leniniste: soldatul disciplinat şi loial, dispus să-i servească pe cei pe care-i bănuia că l-au „«aranjat» pe nedrept” pe soţul ei"
- Ana Pauker se intoarce in URSS la 6 mai 1941, presa de acolo nu informeaza despre sosirea ei, dar vorba s-a dus printre romanii de acolo (majoritatea veterani ai războiului civil spaniol aduşi din lagărele de concentrare din Franţa în 1939 şi 1940)
- la acea intoarcerea ea e sărbătorită la Moscova la o recepţie dată în onoarea ei si numită reprezentanta PCR în Comintern. I s-a oferit o locuinţă pe strada Arbat (cea mai luxoasa din Moscova) intr-o cladire in care locuiau cei cu functii mari din Comintern
- Ana propune să se acorde uneia dintre divizii numele lui Tudor Vladimirescu
- "Rădescu a desemnat-o pe ea în mod special când i-a atacat pe comunişti şi i-a înfierat, pe ea şi pe maghiarul Luca, drept „hiene” şi „străini fără Dumnezeu ori ţară”. Guvernul Radescu este imediat inlocuit, la insistenta sovieticilor, cu guvernul Groza, dominat de comunişti
- in noiembrie 1946 e aleasa in Parlamentul Romaniei si un an mai tarziu e numita Ministru de Externe - "devenind primul evreu într-un post ministerial din istoria ţării şi prima femeie ministru de Externe din lumea modernă"
- Iosif Chișinevschi sau Kișinevski (născut Jakob Roitman)
- Emil Bodnaras il exclude pe Foris
- Dimitrov o instruise să preia conducerea PCR din Bucureşti. „Şi atunci pe loc am spus:
Tovarăşe Dimitrov, eu sunt femeie, n-am fost în ţară în timpul războiului, am fost în închisoare [înainte de aceasta] şi n-am habar cum stau lucrurile. Au trecut zece ani şi este
greu de făcut lucrul acesta [conducerea partidului]. Sunt femeie, evreică, intelectuală.” În schimb, declara Ana Pauker, i-a propus lui Dimitrov ca noul lider de partid să fie
Gheorghiu-Dej. „Nu-l cunoşteam prea bine, l-am văzut două ceasuri la Caransebeş, dar ştiam că este un tovarăş foarte popular, ceferist, om incercat".
- "În ceea ce-l priveşte pe Luca, acesta era
considerat îndeobşte ca având o atitudine extrem de servilă faţă de Ana Pauker, întotdeauna consultându-se cu ea asupra problemelor importante"
1940, curând după expulzarea regelui, aproximativ 2.000 de legionari au pornit în pelerinaj spre Râmnicu Sărat, unde mulţi dintre ei fuseseră întemniţaţi de fostul regim. Când au ajuns la închisoare îmbrăcaţi în uniformele lor verzi, femeile deţinute au fost îngrozite. Legionarii au căutat imediat celula Anei Pauker, dar, spre uimirea tuturor, nu doreau decât să se angajeze într-o discuţie politică, adresându-i-se cu respect, ca unui lider al comuniştilor. La un moment dat, unul dintre legionari s-a năpustit în celula Vilmei Kajesco, o deţinută în vârstă de douăzeci şi trei de ani, având în mână, în locul unei arme, un aparat pentru a fotografia chilia unde îşi petrecuse cinci ani din viaţă. „După ce a plecat”, relata ea, „a venit un altul la celula mea şi a deschis ferestruica. M-a întrebat: «Ai fost comunistă?». Iar eu am răspuns: «Am
fost, sunt şi voi fi». La care el mi-a răspuns: «Bravo»... Ar trebui să se ştie că, spre surprinderea mea, nu s-au purtat deloc rău. Ba dimpotrivă, au fost chiar cumsecade”
- Se decide transformarea inchisorii de la Rm.Sarat in muzeul al Garzii de Fier si detinutii sunt transferati la penitenciarul de la Caransebeş, lângă Timişoara. Acolo Ana in intalneste pentru prima dată, în secret, pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul colectivului comunist din închisoarea de la Doftana (cutremurul din noiembrie 1940 distruge Doftana si detinutii de acolo sunt trimisi la Caransebeş)
- in mai 1941 este predata sovieticilor intr-un schimb de prizonieri, in locul patriotului basarabean Mos Ion Codreanu. Autorul sustine: "Neavând pe nimeni în vedere în perspectiva unui schimb, sovieticii l-au arestat pe „moş". Ion Codreanu, un important lider al ţăranilor români din Basarabia, „care nu era vinovat de absolut nimic, promiţând că acesta se va întoarce (căci l-au dus în Rusia) – iar în schimbul lui au luat-o pe Ana Pauker”
- In perioare Marii Terori (epurarea stalinista) 3 sferturi dintre comuniştii străini care fusesera convocati atunci in URSS au disparut fara urma
- "Un caz extrem a fost cel al Partidului Comunist Polonez, care a încetat practic să mai existe după ce toţi comuniştii polonezi pe care i-a putut captura NKVD-ul au fost fie
împuşcaţi, fie expediaţi în coloniile de muncă din Siberia, unde aproape toti au murit"
- "De asemenea, au fost ucişi aproape toţi iugoslavii, ungurii, coreenii, letonii, estonienii şi chiar cei aparţinând minusculului Partid
Comunist Palestinian sau germanii – peste două sute de comunişti germani (mulţi dintre ei evrei) fiind ridicaţi din lagăre şi transportaţi cu un tren direct la Gestapo, în
Polonia ocupată de nazişti"
- Nu pot fi uitaţi nici cei asasinaţi în afara teritoriului Uniunii Sovietice, printre care Ana bănuia că se afla şi Eugen Fried, omorât la Bruxelles în 1943. Cu prilejul unei călătorii la
Paris în 1945, Ana Pauker a vizitat-o pe Aurore Thorez, care asistase la asasinarea lui Fried şi care i-a infirmat impresia că naziştii l-ar fi omorât: „Nu, Ana”, a insistat Aurore. „Ei au făcut-o".
- Branko Lazitch: „toţi comuniştii străini care îl urmaseră pe Lenin sau colaboraseră cu el inainte de octombrie 1917, imediat după victorie, şi în timpul fondării Comintern-ului, în 1919, au fost exterminaţi”.
- Stalin a ucis mai mulţi comunişti decât toate forţele poliţieneşti europene la un loc (inclusiv Gestapoul) si declara oficial dizolvarea Cominternului in 1943 (Ana Pauker a fost parte semnatara)
Comunist Palestinian sau germanii – peste două sute de comunişti germani (mulţi dintre ei evrei) fiind ridicaţi din lagăre şi transportaţi cu un tren direct la Gestapo, în
Polonia ocupată de nazişti"
- Nu pot fi uitaţi nici cei asasinaţi în afara teritoriului Uniunii Sovietice, printre care Ana bănuia că se afla şi Eugen Fried, omorât la Bruxelles în 1943. Cu prilejul unei călătorii la
Paris în 1945, Ana Pauker a vizitat-o pe Aurore Thorez, care asistase la asasinarea lui Fried şi care i-a infirmat impresia că naziştii l-ar fi omorât: „Nu, Ana”, a insistat Aurore. „Ei au făcut-o".
- Branko Lazitch: „toţi comuniştii străini care îl urmaseră pe Lenin sau colaboraseră cu el inainte de octombrie 1917, imediat după victorie, şi în timpul fondării Comintern-ului, în 1919, au fost exterminaţi”.
- Stalin a ucis mai mulţi comunişti decât toate forţele poliţieneşti europene la un loc (inclusiv Gestapoul) si declara oficial dizolvarea Cominternului in 1943 (Ana Pauker a fost parte semnatara)
- copiii Anei au fost internati intr-un orfelinat (casa de copii) sovietic si ea rareori ii vedea sau petrecea timpul cu ei
- "părea într-atât de intimidată până în 1930, încât, redactându-şi autobiografia de partid,
a omis intenţionat faptul că predase la două şcoli evreieşti şi a pretins că fratele ei, cel care se sinucisese, nici nu existase de fapt, susţinând că familia ei avusese trei, nu patru copii. Declaraţiile a două femei închise o dată cu Ana Pauker o descriau ca sprijinind fără compromisuri campania de colectivizare forţată din 1929-1933 şi executarea mareşalului M.N. Tuhacevski în 1937"
- in cadrul unei mici organizatii Ana Pauker a vorbit în cele din urmă despre ştirea că soţul ei era „un duşman al poporului” şi un „trădător troţkist”.
- "Atitudinea Anei Pauker este demnă de remarcat nu doar pentru că a refuzat pe faţă să-l atace pe soţul ei sau pentru că nu a dat
crezare la ceea ce era, evident, o înscenare tipic stalinistă"
- "Marcel Pauker s-a întors în România, consemna Sencovici, cu păreri foarte critice asupra metodelor sovietice, opunându-se cu
- in cadrul unei mici organizatii Ana Pauker a vorbit în cele din urmă despre ştirea că soţul ei era „un duşman al poporului” şi un „trădător troţkist”.
- "Atitudinea Anei Pauker este demnă de remarcat nu doar pentru că a refuzat pe faţă să-l atace pe soţul ei sau pentru că nu a dat
crezare la ceea ce era, evident, o înscenare tipic stalinistă"
- "Marcel Pauker s-a întors în România, consemna Sencovici, cu păreri foarte critice asupra metodelor sovietice, opunându-se cu
încăpăţânare dominaţiei sovietice"
- "Decizia ei de a continua să îl urmeze pe Stalin după Marea Teroare sovietică era rezultatul unui complicat proces psihologic. Nu
putem spune decât că, procedând astfel, Ana Pauker s-a dovedit o absolventă exemplară a Şcolii Leniniste: soldatul disciplinat şi loial, dispus să-i servească pe cei pe care-i bănuia că l-au „«aranjat» pe nedrept” pe soţul ei"
- Ana Pauker se intoarce in URSS la 6 mai 1941, presa de acolo nu informeaza despre sosirea ei, dar vorba s-a dus printre romanii de acolo (majoritatea veterani ai războiului civil spaniol aduşi din lagărele de concentrare din Franţa în 1939 şi 1940)
- la acea intoarcerea ea e sărbătorită la Moscova la o recepţie dată în onoarea ei si numită reprezentanta PCR în Comintern. I s-a oferit o locuinţă pe strada Arbat (cea mai luxoasa din Moscova) intr-o cladire in care locuiau cei cu functii mari din Comintern
- incepe colaborarea cu Vasile Luca pentr organizarea primelor divizii de voluntari romani (Tudor Vladimirescu si Horia, Closca si Crisan), formate din prizonierii români de război
- Ana propune să se acorde uneia dintre divizii numele lui Tudor Vladimirescu
- "Rădescu a desemnat-o pe ea în mod special când i-a atacat pe comunişti şi i-a înfierat, pe ea şi pe maghiarul Luca, drept „hiene” şi „străini fără Dumnezeu ori ţară”. Guvernul Radescu este imediat inlocuit, la insistenta sovieticilor, cu guvernul Groza, dominat de comunişti
- in noiembrie 1946 e aleasa in Parlamentul Romaniei si un an mai tarziu e numita Ministru de Externe - "devenind primul evreu într-un post ministerial din istoria ţării şi prima femeie ministru de Externe din lumea modernă"
- Iosif Chișinevschi sau Kișinevski (născut Jakob Roitman)
- Emil Bodnaras il exclude pe Foris
- Dimitrov o instruise să preia conducerea PCR din Bucureşti. „Şi atunci pe loc am spus:
Tovarăşe Dimitrov, eu sunt femeie, n-am fost în ţară în timpul războiului, am fost în închisoare [înainte de aceasta] şi n-am habar cum stau lucrurile. Au trecut zece ani şi este
greu de făcut lucrul acesta [conducerea partidului]. Sunt femeie, evreică, intelectuală.” În schimb, declara Ana Pauker, i-a propus lui Dimitrov ca noul lider de partid să fie
Gheorghiu-Dej. „Nu-l cunoşteam prea bine, l-am văzut două ceasuri la Caransebeş, dar ştiam că este un tovarăş foarte popular, ceferist, om incercat".
- dar Dimitrov nu e de acord si cu mandatul dat de el, Ana Pauker preia conducerea PCR din mâinile liderilor săi provizorii (Constantin Pârvulescu, Iosif Rangheţ, Emil Bodnăraş, Gheorghe Gheorghiu-Dej). Ea ii critica pe toti, acuzandu-i ca s-au grabit sa elimine „conducerea aleasă” a lui Ştefan Foriş
- Dej urma să nu fie singur în Secretariatul partidului pentru ca alaturi de el mai fusesera numiti secretari CC Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu
- Dej urma să nu fie singur în Secretariatul partidului pentru ca alaturi de el mai fusesera numiti secretari CC Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu
- Vasile Luca (Luká László) - lider de sindicat, membru important in ierarhia de partid de la mijlocul anilor '20, Vasile Luca fusese deputat in Sovietul Suprem si ofiter politic in timpul razboiului. Lucrase pentru o agentură sovietică de spionaj inainte de a reveni in Romania în octombrie 1944. Dupa reîntoarcerea în ţară Luca, la cererea lui, e inlocuit de Iosif Chişinevschi, în calitatea de agent de spionaj
- "În ceea ce-l priveşte pe Luca, acesta era
considerat îndeobşte ca având o atitudine extrem de servilă faţă de Ana Pauker, întotdeauna consultându-se cu ea asupra problemelor importante"
- apparatciki = cuvant rusesc care desemna un activist sau functionar platit din aparatul de stat sovietic, dar nu cu functii de prim rang
- umniţa = femeie desteapta, in rusa
- ambivalenta = Existență concomitentă a două aspecte diferite; stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ti si tu parerea