Gloria si decaderea Anei Pauker - Robert Levy II
- se admite naturalizarea evreilor, dar "de la caz la caz. Din întreaga comunitate evreiască din România, care număra 240.000 de membri în 1912, doar aproximativ 1.000 de „excepţii” obţinuseră cetăţenie română până la începutul primului război mondial"
- Uniunea Evreilor Pământeni Parlamentului
României în 1910: "Suntem de multă vreme ţinta unei aprige campanii de ură şi defăimare şi supuşi unei legislaţii care, după ce ne-a
declarat străini, ne sărăceşte tot mai mult. Dar niciodată până acum nu a fost această ofensivă dirijată cu atâta înverşunare ca în ultima vreme. Timp de zeci de ani, lege după lege a redus numărul ocupaţiilor pe care ni se permite să le exercităm...Toate aceste măsuri au fost, bineînţeles, dictate de o anumită politică având ca scop distrugerea noastră si cu ţinta finală de a ne priva de orice posibilitate de a ne câştiga existenţa, şi deci de a trăi în această ţară. Un război crunt se duce împotriva noastră, este răspândită ura în oraşe, în târguri şi sate. Se incită pe faţă la violenţă. Este o campanie care foloseşte orice arme şi orice mijloace. Fără vreun motiv anume şi mânaţi doar de o ură nejustificată, oamenii ne acuză că suntem duşmani de moarte a tot ceea ce nu este evreiesc, că promovăm o moralitate opusă principiilor umane universale, că năzuim să dominăm întreaga lume şi, mai ales, că urmărim distrugerea acestei ţări"
- "România devenise un simbol al antisemitismului lipsit de compromisuri. Totuşi, în mod ironic, naţiunea română nu se
remarcase din punct de vedere istoric prin violenţă împotriva evreilor sau prin intoleranţă faţă de minorităţile sale etnice. În timpul stăpânirii diferiţilor domni din Ţara Românească şi Moldova, evreii s-au bucurat de multe libertăţi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi trăiau în general în pace la începutul secolului al XIX-lea. Dar la începutul anilor 1700, o iudeofobie religioasă de mult acumulată a dus la izbucnirea unor acuzaţii de crimă în cadrul unor ritualuri lansate de Biserică. Acuzaţiile au atins cote epidemice până la sfârşitul secolului şi au culminat cu un pogrom sângeros la Bucureşti în 1801, în urma căruia au murit 128 de evrei"
- ce spunea Hasdeu in 1871: „străini în fruntea statului, străini în ministere, străini în Parlament, străini în magistratură, străini în barou, străini în medicină, străini în finanţe, străini în lumea afacerilor, străini în publicistică, străini în lucrările civile, străini în sus, străini în jos şi totuşi – românismul este în floare”
- autorul sustine, pe baza documentelor, cel mai probabil, ca-n Romania au sosit doua valuri de imigranţi evrei ilegali. Primii au fugit din Rusia mai ales pentru a scăpa de Decretul cantoniştilor (lege rusească ce-i obliga pe evrei să servească în armata rusă 25 de ani). Al doilea val, venit din Galitia si Rusia, s-a stabilit in Romania in a doua jumatate a sec.XIX.
- "Fiindu-le interzis să deţină pământ (începând din 1830) şi să practice aproape orice fel de meserie (până în 1919), evreii au fost nevoiţi să se ocupe cu negustoria, camăta şi mai ales cu meşteşugăria. Prin aceasta, ei au jucat un rol însemnat în urbanizarea şi
dezvoltarea pieţelor moldoveneşti. Evreii reprezentau 50% din populaţia satelor moldoveneşti şi 35% din cea a oraşelor moldoveneşti de-a lungul secolului al XIX-lea
(ajungând la nu mai puţin de 57,7% din populaţia capitalei Moldovei, Iaşi, la sfârşitul secolului al XIX-lea).
- "De cele mai multe ori, evreii erau meşteşugarii şi negustorii rurali care asigurau bunurile necesare gospodăriei, pe care ţăranii nu le puteau obţine în altă parte şi care, la rândul lor, cumpărau de la aceştia produsele ce le prisoseau în schimbul banilor atât de
necesari; evreii erau îndeobşte meşteşugarii pe care se bizuiau ţăranii în oraşele nou-înfiinţate şi în comunităţile urbane, ei introducând o întreagă varietate de meserii în
peisajul rural; evreii erau îndeobşte cârciumarii, fabricanţii de băuturi alcoolice, morarii şi cherestegiii; şi erau îndeobşte cămătarii spre care se orientau ţăranii mânaţi de datorii, întrucât statul nu le împrumuta bani ca să-şi achite taxele pentru pământ. în felul acesta contribuind la transformarea economiei româneşti în una modernă, de tip capitalist"
- revolte ale taraaranilor romani: "autorităţile au anulat toate datoriile către cămătarii evrei în zonele afectate de tulburările ţărăneşti şi apoi i-au alungat pe evrei cu totul din satele în cauză. Expulzările au început în 1867, imediat după ce Ion Brătianu, ministrul de Interne, a interzis evreilor să se stabilească în sate şi regiuni rurale. şi a ordonat ca „vagabonzii” evrei – el îi numea „evrei neputincioşi şi împuţiţi”, care erau incapabili să-şi găsească de lucru – să fie expulzaţi imediat. În esenţă, era o reiterare a paragrafului 94 al Regulamentului Organic din 1834, acordat de Rusia, care îi expulza pe vagabonzii evrei sau pe evreii „fără o ocupaţie folositoare”
- situatia se agraveaza la rascoala din 1907 " care a adus în prim-plan problema arendaşilor evrei. O familie de evrei austrieci, fraţii Fischer, controlau 75% din judeţele Suceava, Dorohoi şi Botoşani"
- "De asemenea, în urma cercetărilor întreprinse, s-a confirmat faptul că iniţial arendaşii evrei aduceau foloase moşiilor pe care le administrau. Ei erau, de fapt, antreprenorii agricoli care investeau atât capitalul lichid, cât şi echipamentul agricol, îmbunătăţeau metodele de cultivare a pământului, angajau muncitori şi reparau morile şi distileriile de pe moşii pentru a creşte profitul pe pieţele locale şi străine. Inevitabil, ţăranul era cel mai adesea tentat să-l învinuiască pe arendaşul cu care făcea înţelegerea decât pe stăpânul moşiei, care nu se afla de faţă, cu atât mai mult, probabil, cu cât arendaşul era evreu, adică un intrus"
- "In ciuda faptului că a izbucnit în Moldova, pe pământurile arendate de un evreu (Mochi Fischer), marea răscoală ţărănească a fost în cele din urmă doar indirect legată de evrei"
- consecinta a tulburarilor din 1907: "In judeţele Iaşi şi Dorohoi, au fost alungaţi toţi evreii (aproximativ 2.800 de persoane); mai mult, în judeţul Bacău, evreii au avut la dispoziţie patruzeci şi opt de ore pentru a-şi evacua locuinţele; în judeţul Vaslui, unde locuiau bunicii Anei, întregul proces s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebit de dură"
- "Ana Pauker s-a afirmat ca principal apărător al ţărănimii române printre liderii comunişti ai ţării".
- in 1911 are o aventura amoroasa cu Heinrich Sternberg, un coleg de catedră la şcoala unde preda.
- Ea a lucrat ca profesoară de ebraică şi studii ebraice timp de 2 ani si este demisa în 1917, dupa un avertisment pentru ca isi invata elevii cântece revoluţionare
- la originea formarii partidului comunist au stat doua grupari distincte si deseori in conflict: gruparea moscovitilor (revolutionari imigranti veniti din URSS) si gruparea doftanistilor (revolutionari locali)
- "socialistii aveau puţini simpatizanţi în rândurile intelectualităţii româneşti, care sprijinea mai ales partidele de dreapta, Naţional Liberal şi Conservator"
- in 1919 Ana Pauker (Hana Rabinsohn) pleaca in Elvetia, la Geneva, ca sa se inscrie la Facultatea de Medicina, "aflând că şi-ar putea absolvi studiile şi examenele de diplomă mult mai uşor acolo"; tot atunci pleaca la Zurich si Marcel Pauker, pentru studii de inginerie; cat sta la Geneva, ea cunoaste socialisti de frunte din Occident
- Marcel Pauker redacteaza la Moscova o declaraţie autobiografică în noiembrie 1937, in timpul epurarilor staliniste. Isi afirma in acea declaratie „iubirea sa de ţară şi patriotismul lui [românesc]” si ii reproseaza tatalui sau ca se simţea ruşinat de originea lui evreiască
- ea şi Pătrăşcanu s-au alăturat colectivului redacţional al gazetei partidului, Socialismul, editată de Marcel Pauker
- e arestata pentru activitati comuniste, subsersive si face detentie, uneori intra in greva foamei
- in 1921 naste o fetita, Tanio
- Marcel Pauker lucra ca inginer si e dat afara din cauza activitatii sale comuniste. Incep problemele financiare, e prea mandru sa ceara bani familiei, copilul se imbolnaveste si moare de dizenterie. Marcel e foarte afectat
- "sub influenţa revoluţiei din octombrie, mulţi socialişti, între care şi Ana şi Marcel Pauker, care nu arătaseră niciodată până atunci vreo atracţie spre Lenin şi bolşevism, se înscriau acum cu mare entuziasm în rândurile partidului, de cele mai multe ori neavând habar la ce se asociau ....În cea mai mare parte, atracţia exercitată nu era ideologică, ci strict emoţională"
- Prima generatie de activişti de partid, profund revoltaţi de metodele lui Stalin, au fost inclinaţi să-l sprijine pe Troţki în timpul scurtei perioade de conflict dintre el şi Stalin. Ulterior, au trecut toti la stalinism
- Pauker pleaca la Scoala leninista de la Moscova; infiintata in 1926, ca scoala a Cominternului instruia cadrele de conducere ale partidelor comuniste
- la scoala leninista, "munca fizică completa studiile teoretice, întrucât din primul an de studiu toţi studenţii erau trimişi să lucreze pe timpul verii într-o fabrică sovietică" Ana Pauker a efectuat practica în oraşul Kalinin, în vara lui 1929
- ea a avut o stransa prietenie cu Dmitri Manuilski (comunist de frunte si mentorul ei spiritual) "o figura foarte controversata care s-a remarcat prin intrigile sale, schimbarile sale de front, viclenia si cruzimea cu care ducea la indeplinire ordinele centrale, creand sau distrugand oameni"
- În toamna anului 1930, Manuilski o trimte pe Pauker (alias „Marina”) în Franţa, ca instructor special
- Pauker nu mai locuia cu sotul ei de cand fusese admisa la Scoala Leninista si de cad aflase că "acesta avusese un copil în 1931 cu o basarabeancă". In Franta, din relaţia ei cu Fried a rezultat un copil (Marie), născută la Moscova, în 1932. Ceilalti 2 copii, Vlad, născut în 1926, şi Tatiana, născută în 1928, traiau intr-un camin sovietic. Marie a fost lasata in grija Aurorei Thorez
- Pauker a activat în România sub pseudonimul Maria Grigoraş
- 1935, e arestată în Bucureşti si in timp ce fugea a fost împuşcată în ambele picioare, nu i s-au acordat ingrijiri medicale, a fost dusa direct la Siguranta, pentru interogatorii. Ea a declarat ulterior: „Cred că am fost împuşcată cu intenţia de a fi ucisă”
- "judecată împreună cu alţi activişti PCR de un tribunal improvizat, la şapte kilometri în afara Craiovei, autorităţile au fost nevoite să transfere procesul departe de Bucureşti, unde, cu trei zile înainte, protestele luaseră o asemenea amploare, încât judecătorul a sistat desfăşurarea dezbaterilor"
- la proces a fost o echipa de 24 de avocaţi ai apărării, "dintre care cel puţin şapte veniţi din străinătate, printre ei fiind şi Isabelle Blum Grégoire, membră a Parlamentului belgian şi fiică a lui Léon Blum"
- Uniunea Evreilor Pământeni Parlamentului
României în 1910: "Suntem de multă vreme ţinta unei aprige campanii de ură şi defăimare şi supuşi unei legislaţii care, după ce ne-a
declarat străini, ne sărăceşte tot mai mult. Dar niciodată până acum nu a fost această ofensivă dirijată cu atâta înverşunare ca în ultima vreme. Timp de zeci de ani, lege după lege a redus numărul ocupaţiilor pe care ni se permite să le exercităm...Toate aceste măsuri au fost, bineînţeles, dictate de o anumită politică având ca scop distrugerea noastră si cu ţinta finală de a ne priva de orice posibilitate de a ne câştiga existenţa, şi deci de a trăi în această ţară. Un război crunt se duce împotriva noastră, este răspândită ura în oraşe, în târguri şi sate. Se incită pe faţă la violenţă. Este o campanie care foloseşte orice arme şi orice mijloace. Fără vreun motiv anume şi mânaţi doar de o ură nejustificată, oamenii ne acuză că suntem duşmani de moarte a tot ceea ce nu este evreiesc, că promovăm o moralitate opusă principiilor umane universale, că năzuim să dominăm întreaga lume şi, mai ales, că urmărim distrugerea acestei ţări"
- "România devenise un simbol al antisemitismului lipsit de compromisuri. Totuşi, în mod ironic, naţiunea română nu se
remarcase din punct de vedere istoric prin violenţă împotriva evreilor sau prin intoleranţă faţă de minorităţile sale etnice. În timpul stăpânirii diferiţilor domni din Ţara Românească şi Moldova, evreii s-au bucurat de multe libertăţi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi trăiau în general în pace la începutul secolului al XIX-lea. Dar la începutul anilor 1700, o iudeofobie religioasă de mult acumulată a dus la izbucnirea unor acuzaţii de crimă în cadrul unor ritualuri lansate de Biserică. Acuzaţiile au atins cote epidemice până la sfârşitul secolului şi au culminat cu un pogrom sângeros la Bucureşti în 1801, în urma căruia au murit 128 de evrei"
- ce spunea Hasdeu in 1871: „străini în fruntea statului, străini în ministere, străini în Parlament, străini în magistratură, străini în barou, străini în medicină, străini în finanţe, străini în lumea afacerilor, străini în publicistică, străini în lucrările civile, străini în sus, străini în jos şi totuşi – românismul este în floare”
- autorul sustine, pe baza documentelor, cel mai probabil, ca-n Romania au sosit doua valuri de imigranţi evrei ilegali. Primii au fugit din Rusia mai ales pentru a scăpa de Decretul cantoniştilor (lege rusească ce-i obliga pe evrei să servească în armata rusă 25 de ani). Al doilea val, venit din Galitia si Rusia, s-a stabilit in Romania in a doua jumatate a sec.XIX.
- "Fiindu-le interzis să deţină pământ (începând din 1830) şi să practice aproape orice fel de meserie (până în 1919), evreii au fost nevoiţi să se ocupe cu negustoria, camăta şi mai ales cu meşteşugăria. Prin aceasta, ei au jucat un rol însemnat în urbanizarea şi
dezvoltarea pieţelor moldoveneşti. Evreii reprezentau 50% din populaţia satelor moldoveneşti şi 35% din cea a oraşelor moldoveneşti de-a lungul secolului al XIX-lea
(ajungând la nu mai puţin de 57,7% din populaţia capitalei Moldovei, Iaşi, la sfârşitul secolului al XIX-lea).
- "De cele mai multe ori, evreii erau meşteşugarii şi negustorii rurali care asigurau bunurile necesare gospodăriei, pe care ţăranii nu le puteau obţine în altă parte şi care, la rândul lor, cumpărau de la aceştia produsele ce le prisoseau în schimbul banilor atât de
necesari; evreii erau îndeobşte meşteşugarii pe care se bizuiau ţăranii în oraşele nou-înfiinţate şi în comunităţile urbane, ei introducând o întreagă varietate de meserii în
peisajul rural; evreii erau îndeobşte cârciumarii, fabricanţii de băuturi alcoolice, morarii şi cherestegiii; şi erau îndeobşte cămătarii spre care se orientau ţăranii mânaţi de datorii, întrucât statul nu le împrumuta bani ca să-şi achite taxele pentru pământ. în felul acesta contribuind la transformarea economiei româneşti în una modernă, de tip capitalist"
- revolte ale taraaranilor romani: "autorităţile au anulat toate datoriile către cămătarii evrei în zonele afectate de tulburările ţărăneşti şi apoi i-au alungat pe evrei cu totul din satele în cauză. Expulzările au început în 1867, imediat după ce Ion Brătianu, ministrul de Interne, a interzis evreilor să se stabilească în sate şi regiuni rurale. şi a ordonat ca „vagabonzii” evrei – el îi numea „evrei neputincioşi şi împuţiţi”, care erau incapabili să-şi găsească de lucru – să fie expulzaţi imediat. În esenţă, era o reiterare a paragrafului 94 al Regulamentului Organic din 1834, acordat de Rusia, care îi expulza pe vagabonzii evrei sau pe evreii „fără o ocupaţie folositoare”
- situatia se agraveaza la rascoala din 1907 " care a adus în prim-plan problema arendaşilor evrei. O familie de evrei austrieci, fraţii Fischer, controlau 75% din judeţele Suceava, Dorohoi şi Botoşani"
- "De asemenea, în urma cercetărilor întreprinse, s-a confirmat faptul că iniţial arendaşii evrei aduceau foloase moşiilor pe care le administrau. Ei erau, de fapt, antreprenorii agricoli care investeau atât capitalul lichid, cât şi echipamentul agricol, îmbunătăţeau metodele de cultivare a pământului, angajau muncitori şi reparau morile şi distileriile de pe moşii pentru a creşte profitul pe pieţele locale şi străine. Inevitabil, ţăranul era cel mai adesea tentat să-l învinuiască pe arendaşul cu care făcea înţelegerea decât pe stăpânul moşiei, care nu se afla de faţă, cu atât mai mult, probabil, cu cât arendaşul era evreu, adică un intrus"
- "In ciuda faptului că a izbucnit în Moldova, pe pământurile arendate de un evreu (Mochi Fischer), marea răscoală ţărănească a fost în cele din urmă doar indirect legată de evrei"
- consecinta a tulburarilor din 1907: "In judeţele Iaşi şi Dorohoi, au fost alungaţi toţi evreii (aproximativ 2.800 de persoane); mai mult, în judeţul Bacău, evreii au avut la dispoziţie patruzeci şi opt de ore pentru a-şi evacua locuinţele; în judeţul Vaslui, unde locuiau bunicii Anei, întregul proces s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebit de dură"
- Ion C. Brătianu, 1880, în faţa membrilor guvernului: „Scopul nostru trebuie să fie înlăturarea completă a evreilor din sfera economică românească”
- "Ostilitatea generală faţă de evrei a afectat-o direct pe Ana Rabinsohn în nenumărate feluri"
- În 1918, activeaza în unităţile de apărare care protejau evreii de pogromurile din Bucureşti
- Marcel Pauker se naste la Bucuresti, in 1896. Nu avea origini proletare, provenea dintr-o familie burgheza, proprietara ziarului economic Argus. In 1918 Marcel Pauker s-a inscris in Partidului Socialist
- "Ostilitatea generală faţă de evrei a afectat-o direct pe Ana Rabinsohn în nenumărate feluri"
- În 1918, activeaza în unităţile de apărare care protejau evreii de pogromurile din Bucureşti
- Marcel Pauker se naste la Bucuresti, in 1896. Nu avea origini proletare, provenea dintr-o familie burgheza, proprietara ziarului economic Argus. In 1918 Marcel Pauker s-a inscris in Partidului Socialist
- Marcel Pauker isi scrie autobiografia in care-si detaliaza convingerile politice şi motivaţiile.
- "Ana Pauker s-a afirmat ca principal apărător al ţărănimii române printre liderii comunişti ai ţării".
- in 1911 are o aventura amoroasa cu Heinrich Sternberg, un coleg de catedră la şcoala unde preda.
- Ea a lucrat ca profesoară de ebraică şi studii ebraice timp de 2 ani si este demisa în 1917, dupa un avertisment pentru ca isi invata elevii cântece revoluţionare
- la originea formarii partidului comunist au stat doua grupari distincte si deseori in conflict: gruparea moscovitilor (revolutionari imigranti veniti din URSS) si gruparea doftanistilor (revolutionari locali)
- un imigrant rus socialist devenit important in Romania a fost Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), un evreu ucrainean pe numele său adevărat Solomon Katz, nascut la Dnipro
- "socialistii aveau puţini simpatizanţi în rândurile intelectualităţii româneşti, care sprijinea mai ales partidele de dreapta, Naţional Liberal şi Conservator"
- in 1919 Ana Pauker (Hana Rabinsohn) pleaca in Elvetia, la Geneva, ca sa se inscrie la Facultatea de Medicina, "aflând că şi-ar putea absolvi studiile şi examenele de diplomă mult mai uşor acolo"; tot atunci pleaca la Zurich si Marcel Pauker, pentru studii de inginerie; cat sta la Geneva, ea cunoaste socialisti de frunte din Occident
- "se alăturat unui grup de studenţi comunişti din care facea parte şi evreul român Tristan Tzara (parintele dadaismului)
- sponsorul ei (Fischer) nu ii mai plateste indemnizatia, fratele care o sustinea financiar se sinucide si parintii nu aveau suficienti bani asa ca Ana Pauker renunta la studii din cauza costului ridicat al vietii. Se angajeaza intr-o fabrica, dar nu face multi purici, din cauza sanatatii care nu-i permitea munca fizica. Pleaca la Zurich unde i se alatura lui Marcel Pauker. Se casatoresc si revin in tara in vara, dupa ce el isi termina studiile
- Marcel Pauker redacteaza la Moscova o declaraţie autobiografică în noiembrie 1937, in timpul epurarilor staliniste. Isi afirma in acea declaratie „iubirea sa de ţară şi patriotismul lui [românesc]” si ii reproseaza tatalui sau ca se simţea ruşinat de originea lui evreiască
- ea şi Pătrăşcanu s-au alăturat colectivului redacţional al gazetei partidului, Socialismul, editată de Marcel Pauker
- e arestata pentru activitati comuniste, subsersive si face detentie, uneori intra in greva foamei
- in 1921 naste o fetita, Tanio
- Marcel Pauker lucra ca inginer si e dat afara din cauza activitatii sale comuniste. Incep problemele financiare, e prea mandru sa ceara bani familiei, copilul se imbolnaveste si moare de dizenterie. Marcel e foarte afectat
- "sub influenţa revoluţiei din octombrie, mulţi socialişti, între care şi Ana şi Marcel Pauker, care nu arătaseră niciodată până atunci vreo atracţie spre Lenin şi bolşevism, se înscriau acum cu mare entuziasm în rândurile partidului, de cele mai multe ori neavând habar la ce se asociau ....În cea mai mare parte, atracţia exercitată nu era ideologică, ci strict emoţională"
- Prima generatie de activişti de partid, profund revoltaţi de metodele lui Stalin, au fost inclinaţi să-l sprijine pe Troţki în timpul scurtei perioade de conflict dintre el şi Stalin. Ulterior, au trecut toti la stalinism
- Pauker pleaca la Scoala leninista de la Moscova; infiintata in 1926, ca scoala a Cominternului instruia cadrele de conducere ale partidelor comuniste
- la scoala leninista, "munca fizică completa studiile teoretice, întrucât din primul an de studiu toţi studenţii erau trimişi să lucreze pe timpul verii într-o fabrică sovietică" Ana Pauker a efectuat practica în oraşul Kalinin, în vara lui 1929
- ea a avut o stransa prietenie cu Dmitri Manuilski (comunist de frunte si mentorul ei spiritual) "o figura foarte controversata care s-a remarcat prin intrigile sale, schimbarile sale de front, viclenia si cruzimea cu care ducea la indeplinire ordinele centrale, creand sau distrugand oameni"
- În toamna anului 1930, Manuilski o trimte pe Pauker (alias „Marina”) în Franţa, ca instructor special
- Pauker nu mai locuia cu sotul ei de cand fusese admisa la Scoala Leninista si de cad aflase că "acesta avusese un copil în 1931 cu o basarabeancă". In Franta, din relaţia ei cu Fried a rezultat un copil (Marie), născută la Moscova, în 1932. Ceilalti 2 copii, Vlad, născut în 1926, şi Tatiana, născută în 1928, traiau intr-un camin sovietic. Marie a fost lasata in grija Aurorei Thorez
- Pauker a activat în România sub pseudonimul Maria Grigoraş
- 1935, e arestată în Bucureşti si in timp ce fugea a fost împuşcată în ambele picioare, nu i s-au acordat ingrijiri medicale, a fost dusa direct la Siguranta, pentru interogatorii. Ea a declarat ulterior: „Cred că am fost împuşcată cu intenţia de a fi ucisă”
- "judecată împreună cu alţi activişti PCR de un tribunal improvizat, la şapte kilometri în afara Craiovei, autorităţile au fost nevoite să transfere procesul departe de Bucureşti, unde, cu trei zile înainte, protestele luaseră o asemenea amploare, încât judecătorul a sistat desfăşurarea dezbaterilor"
- la proces a fost o echipa de 24 de avocaţi ai apărării, "dintre care cel puţin şapte veniţi din străinătate, printre ei fiind şi Isabelle Blum Grégoire, membră a Parlamentului belgian şi fiică a lui Léon Blum"
- principalul avocat al apărării, Lucreţiu Pătrăşcanu, a fost inlocuit cu Ion Ghe Maurer
- Pauker primeste o pedeapsa maxima de 10 ani si e transferată, alături de celelalte deţinute, de la închisoarea centrală Văcăreşti din Bucureşti la închisoarea pentru femei de la Dumbrăveni, din Transilvania
- "Comuniştilor şi altor deţinuţi politici li se asiguraseră anumite privilegii începând cu 1930: nu mai erau ţinuţi în celule individuale separate sau obligaţi să poarte uniforma standard din închisoare; li se permitea să- şi gătească singuri, să lucreze în ateliere proprii şi să aibă legături cu exteriorul; li se permitea, de asemenea, să primească ziare şi cărţi şi să aibă orice ocupaţii intelectuale doreau. Conducând un colectiv de aproximativ o sută de deţinuţi comunişti şi antifascişti, Ana Pauker a ajutat la organizarea unei şcoli care le pregătea pe femei pentru examenul de bacalaureat, unde ea însăşi preda franceza şi germana şi ţinea cursuri de teorie marxist-leninistă" - privilegiile au disparut in 1940 si detinutele au fost transferate la inchisoarea din Rm.Sarat, "unde au fost ţinute în arest foarte strict şi în izolare severă"
- Pauker primeste o pedeapsa maxima de 10 ani si e transferată, alături de celelalte deţinute, de la închisoarea centrală Văcăreşti din Bucureşti la închisoarea pentru femei de la Dumbrăveni, din Transilvania
- "Comuniştilor şi altor deţinuţi politici li se asiguraseră anumite privilegii începând cu 1930: nu mai erau ţinuţi în celule individuale separate sau obligaţi să poarte uniforma standard din închisoare; li se permitea să- şi gătească singuri, să lucreze în ateliere proprii şi să aibă legături cu exteriorul; li se permitea, de asemenea, să primească ziare şi cărţi şi să aibă orice ocupaţii intelectuale doreau. Conducând un colectiv de aproximativ o sută de deţinuţi comunişti şi antifascişti, Ana Pauker a ajutat la organizarea unei şcoli care le pregătea pe femei pentru examenul de bacalaureat, unde ea însăşi preda franceza şi germana şi ţinea cursuri de teorie marxist-leninistă" - privilegiile au disparut in 1940 si detinutele au fost transferate la inchisoarea din Rm.Sarat, "unde au fost ţinute în arest foarte strict şi în izolare severă"
- trimitere documetara: Gustav Freytag, Debit şi credit (Soll und Haben), roman din literatura germana din sec. XIX-lea; descrie critic "un negoţ evreiesc într-o lumină groaznică plină de stereotipuri".
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ti si tu parerea