Daca pisicile ar disparea din lume - 1

Carte scrisa de un autor pe care eu nu l-am mai citit pana acum. Cartea se numeste "Daca pisicile ar disparea din lume" iar autorul e Genki Kawamura.

Cel mai mult mi-au placut la cartea asta dimensiunea mica (sub 200 de pagini), lipsa numelor proprii si editia pretenoasa, cu scris rezonabil de mare si foi bine prinse in cotor.

Cartea e despre un muribund plin de umor si cu o extraordinara capacitate de introspectie si analiza. Despre el, cu viata si moartea lui. Iar povestea, consistenta de altfel ca esenta morala, este adusa in atentia cititorului printr-o naratiune fluida si bine articulata si prin cateva personaje intens conturate si individualizate. 

Cartea nu are nici multe personaje, nici multa actiune si nici multe dialoguri. Si totusi e vie si penetranta - genul acela de lectura pe care n-o uiti. E fictiune fantasmagorica si totusi pare rupta din realitate prin lectia de viata si umanitate pe care ne-o da.

Unul dintre personajele de baza este pisica Varza, succesoarea lui Salata, care fusese prima pisica salvata de pe strada, intr-o zi cu ploaie, de mama naratorului. 

Daca Salata e doar o amintire, ca si mama, Varza e prezent in aproape toate filele cartii. 

Titlul e inselator, ai crede ca-i vorba despre o pisica sau despre pisici. Nu e. Cartea e despre moarte si viata si mai ales despre cum ne traim viata. 

"In ceasul al 12-lea ai ajuns sa-ti dai seama care sunt oamenii cu adevarat importanti, care sunt lucrurile de neinlocuit, ai ajuns sa cunosti minunatia a tot ceea ce traieste in aceasta lume. Parcurgand in intregime lumea in care traiesti, ai vazut-o cu alti ochi si ai ajuns sa-ti dai seama ca pana si acele zile pe care le-ai considerat plictisitoare si fara nici un farmec sunt de fapt pline de frumusete". 

O carte deopotriva trista si optimista, aparuta in colectia Raftul Denisei de la Editura Humanitas. 

Genki Kawamura este scriitor si producator de film japonez, care a scris carti publicate in peste 30 de tari. 

"Daca pisicile ar disparea din lume" mi-a placut mult, dar din pacate eu nu rezonez prea bine cu literatura asiatica. Oricum, o carte memorabila, ca doar nu degeaba a fost vanduta in vreo 20 de milioane de exemplare. 

In poza nu e Varza si nici Salata, ci Blue, pisoiul meu drag.