Daca pisicile ar disparea din lume - Spoiler

Carte de mici dimensiuni scrisa de un japonez care se ocupa si de productia de filme: Genki Kawamura.

Volumul asta cu coperta si nume pisicos nu-i despre vreo pisica anume sau despre pisici in general. Nu, pisica e doar unul dintre instrumentele cu care Kawamura ne palmuieste artistic invatandu-ne valoarea vietii.

Personajul principal e un postas de 30 ani al carui nume ramane anonim. Nu si drama lui: o tumoare cerebrala care-l condamna inevitabil la moarte, in cel mult 6 luni. Iar cartea e dorinta testamentara a celui care o scrie. Cititorule, nu te impacienta, e o fictiune, nu un jurnal sau autobiografie. Kawamura e bine sanatos.

Eroul nostru e cam singur pe lume si traieste intr-un apartament doar cu pisica lui, Varza. Mama murise si cu tatal nu mai tinea legatura. 

La scurt timp dupa ce afla cumplitul diagnostic, in viata muribundului apare Diavolul, pe care-l numeste Aloha, si care e, de fapt, alter ego-ul sau (Doppelgänger): 

"Diavolul are chipul celui care il vede. Adevarata infatisare a acelui doppelgänger e Diavolul!".  

Tot cu el isi va face postasul muribund si clasica lista de dorinte: 

"pe o coala alba am scris Zece lucruri pe care vreau sa le fac inainte sa mor. Eram trist, ma simteam cumplit de deznadajduit ...am reusit totusi sa pun cap la cap lista.

1. sa sar cu parasuta dintr-un avion

2. sa urc pe Everest

3. sa fac o cursa pe Autobahn intr-un Ferrari

4.sa iau parte la un banchet imperial Manchu-Han

5. sa pilotez un Gundam

6. sa-mi strig dragostea in mijlocul lumii

7. sa am o intalnire romantica cu Nausicaa

8. sa ma ciocnesc, la coltul strazii, de o femeie frumoasa ce tine in mana o cafea, si de acolo sa porneasca povestea noastra de dragoste

9. incercand sa ma adapostesc de ploaie, sa ma reintalnesc cu colega dintr-o clasa mai mare, de care eram indragostit, dar care nu a raspuns iubirii mele

10. sa ma indragostesc" 

Aloha ii propune muribundului un targ aparent rentabil: sa primeasca cate o zi de viata in plus pentru fiecare lucru la care renunta si care, astfel, va disparea din lume:

"inca nu vreau sa mor. Mai vreau sa traiesc. Ce sa inlatur din lume maine? Pentru viata mea, ce sa pierd din viitorul meu?"

Asa dispar din lume mai intai telefoanele, la care bolnavul renunta:

"nu incetasera de fapt sa existe in lumea aceasta. Doar ca nimeni nu le mai baga in seama, nu le mai dadea atentie, intrand intr-un fel de stare de hipnoza colectiva". 

Intre timp, eroul muribund se reintalneste cu fosta iubita pe care n-o mai revazuse de la despartire si care locuia chiar deasupra cinematografului in care lucra. 

Gandurile care-i revin obsesiv sunt despre iubita pierduta si mai ales despre mama sa, care murise in urma cu 4 ani. La fel, rememoreaza episoade din viata cu tatal sau, cu care nu mai tinea legatura. 

In goana pentru viata, naratorul mai renunta la filme, apoi la ceasuri. 

Dar trocul facut cu Diavolul inceteaza cand acesta ii cere sa renunte la pisici, urmand ca acestea sa dispara din lume. 

Muribundul il priveste pe pufosul Varza si isi aminteste si de Salata. Si mai ales isi aminteste de mama sa, care-l iubise enorm pe Salata si dupa a carui moarte isi revenise doar prin adoptarea lui Varza, cel de-al doilea pisoi salvat de pe strada. Asa decide sa-si accepte destinul si moartea:

"mi-am dat seama de ce cresc oamenii pisici. Probabil ca fac asta pentru ca, neputandu-se cunoaste pe ei insisi, isi duc viata alaturi de ele ca sa-si cunoasca propria forma, propriul viitor si, in cele din urma, propria moarte. Era exact asa cum spunea mama. Nu pisicile sunt cele care au nevoie de oameni. Oamenii sunt cei care au nevoie de pisici".

"Aloha: - Stii ca mori, da? Esti de acord cu asta?

Muribundul: - De acord. Dar nu mai fac nimic sa dispara. 

Aloha: - Dar ai putea sa traiesti mai mult.

Muribundul: - Numai ca nu are nici un sens doar sa fii in viata. Important e cum traiesti".