Magul de la Kremlin - 2

Un roman laudat de toata lumea si pe care am inceput sa-l citesc cu incredere. 

Dupa primele pagini m-am simtit dezamagita, pentru ca mi s-a parut plin de evidente si banalitati. 

Daca esti un ageamiu in subiectul Rusia sau URSS, cu siguranta Magul te va fermeca. Daca nu, te va plictisi pentru ca nu aduce aproape nimic nou.

Am vrut sa abandonez lectura, dar am gasit inca de la inceput o trimitere la o carte ce mi-a starnit curiozitatea: romanul "Noi", o distopie scrisa la inceput de secol XX de Zamiatin, un fost bolsevic care s-a saturat de ideologia tatucului Lenin si s-a apucat de dizidenta literara.  

Tocmai pentru aceasta referire la "Noi" am continuat lectura, in speranta ca voi gasi si alte sugestii de lectura. N-am mai gasit decat una, dar ma declar multumita: "Scrisorile din Rusia" ale marchizului Custine. 

Pentru mine, experienta Magului s-a redus in principal la ponturile literare si la cateva glume, chiar daca sinistre, dintre care cea mai elocventa mi s-a parut asta: 

"Stii ce spuneau moscovitii despre Lubianka (sediul KGB) pe vremea URSS-ului? Ca este cea mai inalta cladire din oras, deoarece din beciurile ei se vede Siberia...".

Dar ce-i cu cartea asta, Magul de la Kremlin, mai exact?

Pai e scrisa de-un politolog francez cu nume de italian, Giuliano da Empoli, si despre ea a spus cineva, nu-mi amintesc cine: "acest roman este inspirat din fapte si personaje reale, carora autorul le-a imprumutat viata particulara si replici imaginare. Cu toate acestea este vorba de o adevarata poveste ruseasca". 

Pe scurt, Magul este o relatare cuprinsa intr-o alta relatare - ceea ce-n naratiunea literara se numeste insertie, povestire in rama sau povestire in povestire. 

Autorul chiar foloseste in roman personaje din realitate, dar dialogurile si intamplarile descrise detaliat sunt doar plasmuire artistica, ca doar n-a fost Empoli martor la viata secreta a oligarhilor rusi sau la intrunirile Tarului . 

Si cine e Tarul? Insusi Putin, omul momentului. 

Personajul central e un anume Vadim Baranov, caruia i se spunea "Magul de la Kremlim" sau "noul Rasputin" si care fusese multi ani consilierul politic al Tarului. 

Baranov se reindragosteste de iubirea de tinerete si isi anticipa aptitudini de tata si sot. Asa ca dupa vreo 20 de ani in serviciul Tarului, demisioneaza si se retrage la luxoasa sa proprietate din apropierea Moscovei. 

Acolo il invita acest Baranov pe autorul venit cu treburi academice din Franta si, tam-nesam, i se confeseaza, la o carafa de whiskey. 

Asa aflam noi povestea de viata sentimentala si mai ales profesionala a celebrului consilier: ascensiunea in cariera, intimitati din viata lui Putin si a anturajului sau, amanunte si intrigi secrete din viata oligarhilor rusi etc.

Baranov e numele in spatele caruia il identificam in plan real pe Vladislav Surkov, multi ani personaj influent din Rusia, in calitatea lui de consilier al lui Putin.

In timp ce Baranov camufleaza identitatea lui Surkov, celelalte personaje din carte apar cu numele lor adevarate: presedintele Boris Eltin, sahistul Kasparov, oligarhii Boris Berezovski si Mihail Hodorkovski, Seful Wagner, Evgheni Prigojin, sau Alexandr Zaldostanov, presedinte de club de motociclisti si activist politic. 

"Le Mage du Kremlin" a fost scrisa in pandemie si aparuta in 2022 la editura Gallimard, la scurt timp dupa inceperea razboiului din Ucraina. In aceasta conjunctura a captat usor interesul publicului, avid de orice informatii despre Ucraina, Rusia si mai ales despre Tar. Dar si al Academiei Franceze, care i-a decernat Marele Premiu pentru Roman. 

Indraznesc sa cred ca-n alte circumstante politice cartea lui Empoli ar fi fost considerata doar un alt roman de fictiune istorica.  

Libération il considera revelator pentru a intelege conflictul din Ucraina: "Giuliano da Empoli ne ofera o radiografie stralucita a sistemului mental si a logicii de razboi a lui Vladimir Putin. Intr-un fel, el povesteste tot ceea ce a dus la invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022. Este o relatare de o mare forta literara si istorica, care trebuie citita daca dorim sa intelegem ceea ce, de aici, pare de neinteles".

In concluzie, as zice ca-i o carte foarte buna pentru necunoscatori, un soi de abecedar politic pentru materia ruseasca.