Moscova nu crede in lacrimi

Moscova nu crede în lacrimi - Moscow does not believe în tears

O dramă romantică rusească făcută de Mosfilm prin anii '80. Un an mai târziu, chiar a câștigat un Oscar pentru "cel mai bun film străin". 

Moscova care nu crede în lacrimi ne spune povestea a trei tinere provinciale ajunse la Moscova și angajate în "câmpul muncii" - una brutărița (Luda), una muncitor în construcții (Tonia) și alta angajată într-o fabrică (Katya). Ele sunt prietene și colege într-un cămin de nefamiliști. 

Acțiunea se petrece prin anii '50 și urmărește destinul acestor 3 tinere femei, cu mesaj metaforic  pentru societatea sovietică din acei ani. 

Aceste 3 personaje sunt foarte diferite - fiecare are propria viziune despre viață, fericire și despre cum să lupte pentru ea. 

Modestă Tonia e prototipul femeii care se dedică familiei, Luda e superficială și obsedată de un mariaj care s-o ridice social, în timp ce Katya, personajul principal, este cea mai echilibrată și-și dorește deopotrivă carieră și viață de familie.  

Acțiunea filmului se petrece pe două paliere cronologice și trecerea de la prezent la viitor se face prin secvența artistică a unui ceas deșteptător: într-o seară Katya potrivește alarma, dar trezirea se face într-o dimineață 20 de ani mai târziu. 

În film, multe scene șocante despre roluri în familie, despre subordonarea financiară a femeii, despre supremația bărbaților, dar nu m-au deranjat pentru că am cam aceeași părere. 

O altă secvență de neuitat este cea în care 2 indivizi, cel mai probabil de la gărzile patriotice, admonestează doi tineri care se îmbrățișau pe stradă, spunendu-le să înceteze, pentru că sunt într-un loc public. Vremuri de decență de mult apuse... 

Film lung, foarte lung. Dar m-a prins, așa că nu pot spune că m-am plictisit. Poate în ultimele 10-20 de minute să-mi fi pierdut puțin răbdarea. 

"Moscova nu crede în lacrimi", film de referință în cinematografia sovietică și nu numai.