Viata de fiecare zi din Rusia ultimului tar - Henri Troyat

Lui Troyat i se cere să scrie, pentru "La vie quatidienne" a editurii Hachette, o carte seacă despre Rusia: administrație, nobilime, cler, burghezie, popor, dar el, în loc să trateze subiectul că pe o "materie moartă" îl animă printr-un personaj inventat și-i da astfel "culoarea și mișcarea unui reportaj de actualitate". 

Henri Troyat a fost un scriitor și istoric francez de origine rusă și de aceea i s-a cerut să scrie această carte, din perspectiva unui istoric: "dar timpul și țara pe care mi se ceruse să le evoc îmi păreau - datorită povestirilor părinților mei și propriilor mele amintiri din copilărie - atât de apropiate încât, în momentul în care m-am așezat la lucru, nu m-am simțit în stare să prezint într-un mod sistematic lumea vie pe care o purtăm în mine".

Amintirile și viziunea lui Troyat despre Rusia încep "dincolo frontierele anului 1903, care marchează ultimele zile frumoase ale absolutismului". 

Pretenția de a cuprinde într-un volum de câteva sute de pagini esența Rusiei i se pare autorului nerealistă: 

"Pe un teritoriu atât de vast și atât de diferit populat cum este Rusia, diversitatea de obiceiuri este mult mai mare decât în oricare altă țară din Europa și 300 de pagini nu mi-ar fi ajuns nici pentru a compară traiul unui țăran din regiunea Tula cu cel al fraților săi din Ucraina, din Kuban, de pe Volga inferioară, de la țărmul Marii Caspice sau de la marginile Siberiei".

De aceea, rămâne concentrat pe Moscova, "orașul cel mai rusesc al Rusiei", pentru a surprinde "multiplele aspecte ale vieții de fiecare zi din imperiul țărilor".

Troyat nu-și arogă meritul de a fi scrie cea mai exhaustiva sau exactă carte despre Rusia, de aceea invită cititorul să nu vadă în scrierea lui decât "o plimbare sentimentală prin trecutul unei țări prea puțin cunoscute". 

Personajul inventat, Jean Roussel, un tânăr fracez în vârstă de 26 de ani, află dintr-un ghid, în timpul îndelungatei călătorii cu trenul către Moscova, că 

"Rusia europeană și Siberia alcătuiesc un imperiu cu 129 de milioane de locuitori; că puterea supremă e concentrată în mâinile țarului, Nicolae al ÎI-lea (...) că religia de stat e religia ortodoxă, că în arhitectura sacră domnește stilul bizantin, că preoții sunt căsătoriți și poartă părul lung, că băuturile naționale sunt ceaiul, cvasul și vodcă; că iobăgia a fost desființată pe întreg teritoriul în 1861, dar că poporul este, în general, sărac și analfabet, iar marile familii din nobilime, industrie și comerț își etalează cu ostentație bogăția".

Iată primele impresii ale francezului în Rusia: "minutele trec, roțile se învârtesc și în cadrul ferestrei acoperite cu chiciură apare aceeași bucată de pământ posomorâta, vanătă, deasupra căreia zboară niște păsări fără glas. Ce mare e țara asta! Ce îndepărtate sunt orașele și cât de rare drumurile".

Și totuși, la Moscova există rețea telefonică din 1882: "pentru o țară considerată de unii că înapoiată, această este o performanță".

----

- gorodovoi = polițist

- krasnaia devita = fată frumoasă

- krasnaia ploșciad = piață frumoasă; piață roșie (krasnaia înseamnă, deopotrivă, roșu, frumos)

- neanea - doică, dădacă; în română "nana"

- Alexandr Vasilievici = Alexandr, fiul lui Vasili

- aperitive = zakuski