PE O SINGURA VOCE

"Pe o singură voce" (Per voce sola), un volum de 5 povestiri scrise de italianca Susanna Tamaro, cunoscută publicului mai ales pentru bestsellerul din 1994, "Mergi unde te poartă inima", cea mai bine vândută carte din Italia secolului trecut.

"Pe o singură voce" este o carte de proză scurtă, scrisă sub formă de confesiune a fiecăruia dintre personajele povestirilor. Volumul are în jur de 100 de pagini pe care poate le vei citi și tu cu interes.

Prima poveste se numește "Iarăși luni" și abordează tema copilăriei și a incestului. Din păcate pentru mine, i-am prevăzut finalul imediat după introducerea personajelor, așă că m-a dezamăgit oarecum. În plus, intriga pare exagerată și prin urmare destul de artificială.

A doua poveste, "Love", este surprinzătoare prin personaje, atmosferă și subiect, dar mai ales prin coeziunea și armonia literară. De această dată avem ca subiect exploatarea copiilor, pedofilia și traficul ilegal de persoane. Cel mai probabil, autoarea s-a inspirat dintr-un caz real apărut în presă, pentru că relatarea este atât de veridică încât ai impresia că asiști la un documentar filmat.

"O copilărie" prezintă un alt caz șocant: un băiat orfan de tată și neglijat de mamă, a cărui copilărie și adolescență se scurg în singurătate și tristețe. Băiatul este un introvertit și printr-un mecanism de supraviețuire își creează propria lume de bucurii, un univers animat de pasiunea pentru pietre și păsări. 

A patra povestire este "Sub zăpadă", care pare până spre final o banală istorie de dragoste nefericită. Sfârșitul este însă neașteptat de original, dar și sfâșietor de trist. 

Ultima proză scurtă din volum se numește "Pe o singură voce" și e construită pe tema antisemitismului și a lagărelor naziste. Personajul narator este o bătrână care-și deapănă viața unei prietene mai tinere care o vizitează uneori. 

Povești depresive, dar scrise într-o manieră fluidă și captivantă. Scriitura și construcția literară sunt nuanțate, directe și lipsite de confuzii și artificii comerciale. Când citești aceste povestiri ai impresia că auzi personajele vorbindu-ți iar tu ești acolo, cu fiecare dintre ele.

Poveștile Susannei Tamaro, prin profunda complexitate ideatică și claritatea construcției, mi s-au părut perfecte ca scenarii pentru niște filme originale. 

Este prima carte pe care o citesc de la autoare și mărturisesc că m-au încântat modul în care scrie și temele abordate, pe care le folosește mai degrabă artistic decât agresiv ideologizant.