CEAPA SI SARE IN BULGARIA

Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. Sună și chiar este stupid, dar se potrivește cu următoarea întâmplare povestită de Banea în jurnalul său, 'Zile de lazaret':

" Un tovarăș de cameră se strecurase odată la bucătăria lagărului, de unde-mi adusese în dar o ceapă, șterpelită de pe acolo. 

O ceapă era ceva deosebit, cam ca un purcel de lapte fript la cuptor. Dar cum s-o mănânci fără sare? 

Căci sare în Bulgaria nu se găsește iar din România nu se mai aducea - deocamdată. Ajunsese la 40 de leve chilogramul. Dar nu sare de a noastră, albă și frumoasă. Nu, ci sare de mare, ca aceea din butoaiele de măsline, neagră și băloasă". 

Așa că Banea este nevoit să cumpere sarea atât de necesară de la un turc care ținea o prăvălie lângă lagăr: 

"i-am cerut să-mi vândă sare de 20 de bani. Vă închipuiți, câtă putea să-mi dea, când chilogramul costa 40 de leve!

Mi-a dat și el, mai mult din ochi, câteva boabe de sare neagră și udă. A adăugat: - Hatâr, bre, faveur, faveur, pour vous.

Și așa am prânzit și eu împărătește în Bulgaria cu o ceapă și cu sare de mare".

Azi, de fapt, nu mai plânge nimeni la dramele suferite de românii căzuți pe fronturi de-a lungul timpului, mutilați sau traumatizați. 

Dar e trist că nici măcar nu mai suntem sfătuiți să citim și să avem habar despre ceea ce au făcut ei pentru noi, cei care azi ne trăim comoditatea și indiferența pe cadavrelor unor eroi.