MEMORII DE RAZBOI - TURTUCAIA

Dacă și tu l-ai asociat pe Topîrceanu, ca și mine până nu demult, exclusiv cu balade fie vesele, fie triste, te-ai înșelat. 

Topârceanu a scris și o carte de memorii despre Primul Război Mondial în care a luptat ca subofițer de artilerie, a fost luat prizonier și târât prin lagăre bulgărești.

Topîrceanu înțelege ce înseamnă războiul încă din 1913, când participă la Campania din Bulgaria care pune capăt Războaielor Balcanice - acele lupte de prin 1912-1913 în care state din zonă cuceresc teritorii otomane și se ceartă între ele pentru împărțirea prăzii. Dacă ești curios, gugălește că eu aici, acum, nu vorbesc despre războialele astea locale.

Memoriile lui Topîrceanu au fost publicate după război în 3 volume: "Amintiri din luptele de la Turtucaia", "Pirin Planina" și "În gheara lor".

Eu am citit ediția pdf disponibilă gratuit pe site-ul editurii Humanitas și care nu cuprinde ultimul volum, ignorat din nu știu ce motive de editură.

În prima parte a memoriilor ni se povestește despre românii de pe front, despre luptele de la Turtucaia, despre dotarea armatei române, dar și despre proasta ei organizare și conducere: 

"Infanteriștii erau toți rezerviști și milițieni - în cea mai mare parte oameni trecuți de 40 de ani" în ochii cărora nu se citea patriotism, ci "grija mohorâtă de nevastă și copilași, părăsiți fără sprijin, cine știe unde, în mijlocul unei gospodării dărăpănate".

Bulgarii au atacat Turtucaia cu circa 55.000 de soldați bine pregătiți și dotați cu armament, în timp efectivele românești de soldați de strânsură erau de vreo 40.000. Turtucaia a fost cucerita în 48 de ore, mulți români au murit efectiv în luptă sau înecați în Dunăre încercând să se retragă pe malul românesc. Mii de soldați din Regat cad prizonieri. Printre ei s-a numărat și Topîrceanu, care-și explică eșecul de la Turtucaia prin numărul și calitatea trupelor române, dar și organizarea defectuasă: "regimente recrutate din Dobrogea sau Cadrilater, pline de turci și de bulgari", "întăriturile nu erau încă terminate și probează că noi nu ne-am așteptat la un atac repede și violent în acest punct", "lipsa de pregătire sufletească a țăranilor, neobișnuința trupelor și a ofițerilor cu focul - mai ales cu artileria modernă a inamicului", "în ajunul căderii era vădit și pentru ochii unui profan că garnizoana nu mai poate ține piept și că orașul va trebui să cază (...) s-ar fi putut salva, dacă nu restul trupelor, cel puțin tunurile rămase, caii și materialul și o mare parte din proviziile care au căzut în mâna dușmanului".

Românii nu erau uciși doar de dușman, ci și de compatrioții care-i mitraliau dacă se retrăgeau trecând înot Dunărea. Practic, soldații noștri prinși pe malul fluviului ca într-o capcană, au fost secerați din toate părțile: "tot malul apei e semănat cu morţi şi răniţi în agonie. Şi valurile Dunării poartă mereu la vale tot alte şi alte cadavre, aduse din sus, dinspre oraş".

Topîrceanu are oarecare mustrări de conștiință devoalând asemenea informții despre fața oribilă a războiului: 

"eu n-am vrut să dau decât o serie de icoane, schițate în fugă, o povestire sumară și obiectivă a celor ce s-au petrecut numai în jurul meu și la care am luat parte. Dar povestirea acestor întâmplări a adus, firește, multă durere inimii tale de român, cititorule. D-apoi mie! Poate că ar fi fost mai bine să le lăsăm și eu, și ceilalți supraviețuitori, în întunericul uitării grabnice cu care am fost obișnuiți să trecem întotdeauna peste lumina prea brutală a realității. Dar amintirea vie și caustică a unei nenorociri nu trebuie lăsată uitării. Ea arde și oțelește sufletul unui bărbat. Iar eu n-am scris această broșură pentru copii de școală". 

Partea a doua a jurnalului de memorii - Pirin Planina - se referă la prizonieratul scriitorului în lagărele bulgărești. Amintiri valoroase, scrise din suferință, cu talent pentru detaliu și relevanță și care merită o postare separată: 

"peste ultimul act al sângeroasei tragedii de la Turtucaia se va lăsa în curând cortina ușoară a înserării. De-acum începe epilogul. Un epilog lung și tot atât de tragic, făcut din nenumărate episoduri sinistre risipite pe tot pământul Bulgariei, de la Hagifaclar până-n fundul Macedoniei pietroase. Câți dintre cei peste 25.000 de plugari români, oferiți pradă ușoară bulgarilor la Turtucaia vor mai apuca să vadă sfârșitul războiului și malul stâng al Dunării?"