Amintiri despre Eminescu

Carte scrisa de Teodor Stefanelli si tiparita la Bucuresti in 1914, carte cu "o ilustratiune, facsimile si anexe". 

Teodor Stefanelli, membru al Academiei Romane, a fost amic si coleg de scoala cu Eminescu la Cernauti si Viena. 

Inca de la inceputul cartii vedem o fotografie cu casa lui Aron Pumnul din Cernauti, unde a locuit un scurt timp si Eminescu.

Autorul ne avertizeaza printr-un mesaj, "Catre cititor", ca nu va prezenta exhaustiv biografia poetului, ci se va concentra pe perioada cernauteana si vieneza si pe alte cateva episoade disparate din viata lui Eminescu.

Aflam astfel ca poetul paraseste casa parinteasca de la varsta de 8-9 ani cand este trimis la scoala la Cernauti "ca sa invete carte si sa se pricopseasca". Ajunge acolo trimis de "tatal sau, originar din Bucovina si care avea mare incredere in invatatura din scolile nemtesti (...) si orasul Cernauti nu era departe nici de Ipotesti, nici de Botosani".

Urmeaza o prezentare generala si succinta a mediului in care a ajuns poetul atunci, la Cernauti:

- "in lipsa parintilor avea sa grijeasca de copil gazda la care locuia si aceasta gazda era si responsabila fata de autoritatile scolare si era insemnata in registrele oficiale"

- "in scoala primara se invata si se conversa in limba romana si germana si astfel micutul Eminescu, care atunci se scria Eminowicz, a putut sa deprinda usor limba germana"

- "in 1858, cand a venit Eminescu la Cernauti, simtul national era putin desteptat la romanii din Bucovina. Nu exista nici o societate culturala, nici o miscare nationala. Traduintele nationale ale lui Aron Pumnul si fratilor Hurmuzachi, incepute cu 9-10 ani inainte, nu prinsesera radacini (...) Limba oficiala era cea nemteasca (...) In liceu numai o ora pe saptamana era rezervata pentru limba si literatura romaneasca" 

- "cum intra in liceu elevul nu mai avea voie sa cerceteze cafenele, restaurante si alte localuri publice. Nu avea voie sa fumeze sau sa poarte betisoare sau bastoane pe strada. Trebuia sa fie cuviincios, modest si cu respect fata de cei mai in varsta. In toate Duminicile si sarbatorile trebuia sa umble regulat la biserica, iar inainte de biserica sa asculte in clasa o predica. Contraventiuni in contra acestor reguli se pedepseau foarte aspru, chiar si cu excluderea din scoala"

- "in clasa elevii erau tinuti sa se deprinda cu un studiu serios si temeinic al materiilor, sa fie cuviinciosi, astamparati, atenti si ascultatori" (...) 

- "lipsa de crestere de acasa era suplinita in scoala. Profesorii tineau sa formeze caractere si in scopul acesta veneau cu sfaturi si exemple frumoase din istorie"

- "aceasta era metoda de instructiune si crestere germana in liceul din Cernauti cand a intrat Eminescu ca elev"

Informatii despre Eminescu in scoala din Bucovina, cea mai indepartata provincie a imperiului austro-ungar:

- "nu-i placeau toate obiectele ce le cerea programa scolara si invata numai cele ce il interesau. Din cauza asta a ramas repetent in clasa a doua" (repeta anul, dar dupa primul semestru renunta, in aprilie 1863); ramane repetent din cauza latinei si a matematicii; asa ajunge coleg de clasa cu poetul autorul, care a fost initial mai mic cu un an in scoala: "dar nici acum nu eram la un loc, caci clasa avand aproape 140 de elevi, era despartita in 2 clase paralele, A si B si Eminescu, dupa initiala numelui sau era in despartitura A, iar eu in despartitura B. La obiectele religie si limba romaneasca eram toti elevii romani la un loc"

- isi continua singur studiile, ca autodidact "Eminescu ne da o dovada mai mult ca geniul nu se lasa incatusat de programele scolare"

- in primavara lui 1866 Eminescu dispare din Cernauti si autorul il reintalneste mai tarziu, la Viena

- in 1874 "se stabileste definitiv in Iasi si cu asta a incetat pribegia sa prin strainatate. Astfel il vedem ajuns in tara in varsta de 24 de ani (...) aproape 16 ani a petrecut el peste hotare, in Cernauti, Viena, Berlin, Transilvania si Banat"

- cum arata Eminescu fizic, cand era la Cernauti in scoala, vazut de autorul cartii: "parca-l vad si astazi, mic si indesat, cu parul negru pieptanat de la frunte spre ceafa, cu fruntea lata, fata lungareata, umerii obrajilor putin ridicati, ochii nu mari, dar vii, colorul fetei intunecat prin care strabatea insa rumeneala sanatoasa a obrajilor. Era intotdeauna curat imbracat"

- la romana, Eminescu "era unul dintre cei mai buni elevi pentru ca el cunostea gramatica si literatura romana mai bine decat noi toti"

- "Eminescu vorbea mai corect romaneste decat noi toti (...) pe langa aceasta avea si un dar deosebit pentru a istorisi", "Eminescu vorbea bine si limba germana", "cele mai bune note le avea din religie, din limba si literatura romana si din istorie universala", "mai cu seama in matematici si latina era slab" 

- foile matricole din scoala - pag.28

- despre Aron Pumnul: pag.25

- isi continua studiile ca "privatist"

- "Pumnu locuia in casele proprii, aproape de periferia orasului, in strada care astazi poarta numele lui (nr.19). El avea doua case in aceeasi curte. Daca intrai pe o portita de lemn in aceasta curte, te aflai intre amandoua casele. Cea din dreapta mai mare si mai inalta, cu cerdac dinainte, era casa unde locuia Pumnul iar cea din stanga, mai mica si mai joasa, era menita pentru studentii ce-i gazduia"

- elevii citesc clandestin despre Romania, istorie si literatura, din biblioteca profesorului: "in liceu toate obiectele se predau in limba germana iar pentru limba si literatura romana era rezervata numai o ora pe saptamana, in care trebuia sa fie ghemuita pe furis si istoria nationala, pentru ca programa scolara nu permitea sa se predea studentilor romani istoria neamului lor (...) aceasta era unica biblioteca unde studentii cu inlesnire puteau citi si imprumuta carti romanesti. Bibliotecar era totdeauna un student gazduit de Pumnul, care locuia in camera in care se afla si biblioteca"

- poetul era fascinat de teatru, retinea melodii si replici, nu aplauda niciodata si era suparat cand era deranjat de vorbe sau aplauze in timpul spectacolului, pentru ca din cauza zgomotului pierdea replici - bucovinenii auzeau astfel limba romana, se jucau piese patriotice, nationale - sub influenta aceasta studentii romani incep sa scrie poezii si teatru, sa fie si mai interesati de filonul romanesc; poetul a declarat atunci ca a inceput sa scrie poezii si chiar o piesa de teatru, dar nu le-a aratat niciodata ceva colegilor

- Eminescu se muta la Aron Pumnul, unde e si bibliotecar; moare profesorul in ianuarie 1866: "doliul era mare in toata Bucovina si intre studenti iar Eminescu era de neconsolat, pentru ca tinea mult la acest barbat si il iubea ca pe un tata"; Eminescu si alti studenti romani scriu poezii omagiale despre Aron Pumnul; la scurt timp, poetul paraseste Bucovina (primavara 1866)

- cand repeta clasa Eminescu a locuit la Blanchin, un profesor de franceza, cazat acolo de parinti ca sa invete limba, dar "Eminescu nu era defel multumit cu locuinta pentru ca Blanchin era betiv, venea turmentat acasa, facea numai galagie si se certa cu sotia"

- colegii de scoala sustineau ca Eminescu a abandonat studiile si s-a dus ca sufleuer in trupa lui Pascally numai pentru ca s-a indragostit de Eufrosina Popescu, 17 ani, "o copila de o frumusete rara (...) favorita publicului din Cernauti si a studentilor" (autorul doar a auzit aceste lucruri); confimarea zvonului vine chiar de la Eminescu, pe cand cei doi erau impreuna la Viena, unde poetul spune: "era foarte frumusel acest dracusor impielitat. Am fost amorezat cuc de dansa si nu o pot uita. I-am facut si poezii" (autorul cartii banuieste ca poeziile sunt "La o artista" si "Amorul unei venere", publicate in 1868 in "Familia") 

- "dupa o disparitie de ani intregi, Eminescu se iveste deodata si pe neasteptate in Viena, spre marea surprindere si bucurie a colegilor sai din Cernauri, care-si faceau atuncea studiile universitare din Viena"; "daca il intreba cineva unde a finit studiile liceale, el raspundea cam evaziv ca a studiat in Transilvania, insa testimoniul sau din liceu nu l-a vazut nimeni si nici nu a insistat cineva sa-l vada"; "dar cu toate acestea era ceva la mijloc caci Eminescu era inscris la facultatea de filosofie numai ca auzitor extraordinar, nu ca student ordinar ca ceilalti colegi, ceea ce dovedea ca nu trecuse la liceu examenul de bacalaureat sau de maturitate asa cum se numeste el in Austria si de aceea nu putea fi primit ca student ordinar"; 

- "in acele vremuri nu exista in Cernauti Universitate si toti tinerii din Bucovina ce voiau sa urmeze studiile universitare trebuiau sa le faca la Viena"

- Eminescu asista la cursuri care sa-i formeze cultura generala (medicina legala, limbi romanice), viziteaza toate muzeele, galeriile de arta si expozitiile, asista la piesele Teatrului curtii regale

- "Eminescu cat timp a petrecut la Viena arata de regula foarte bine si era deplin sanatos (...) avea statura mijlocie, era cam lat in spate dar totul era proportionat. Cand a venit la Viena avea mustata rasa, ceea ce ne-a facut sa-l recunoastem imediat (...) dar in Viena a lasat sa-i creasca mustata, avea insa obiceiul sa si-o tot muste"

- "Eminescu nu tinea defel la moda dar hainele sale erau totdeauna curate si le purta atat de mult pana deveneau imposibile. A avea mai multe randuri de haine de vara sau de iarna era un lux fara rost, de aceea la dansul vara nu aflai decat un rand de haine de vara si iarna numai unul de iarna. Cand vara avea lipsa de bani, el le punea zalog hainele de iarna si le scotea abia toamna tarziu. Stau mai bine acolo, zicea el, si sunt scutite de molii"

- "luxul unei redingote si-l permitea insa. Aceasta ii servea pentru zile mari si pentru vizite la persoane insemnate"

- "iarna purta un palton intunecat si o caciula de Astrahan pe care si-o tragea pana peste urechi daca gerul era mare. Mainile le tinea ferite in manecile paltonului, pe care le impreuna la piept. Vara era vesnic cu mainile in buzunare. Niciodata nu l-am vazut cu baston sa cu manusi pe mana, in schimb avea un cortel negru pentru ploaie"

- "traiul lui Eminescu era cat se poate de simplu. Cand avea bani manca bine iar cand erau paralele pe sfarsite se multumea cu putin. Nu dispuneam nici noi, ceilalti colegi, de mai multe parale decat Eminescu, dar noi aveam grija ca indata ce primeam banii sa platim abonamentul pentru cafeaua cu lapte ce o luam dimineata acasa si pentru mancarea de amiaza ce o luam in restaurant. Astfel ne asiguram pentru luna intreaga iar mancarea de seara atarna de imprejurari (...) Eminescu nu era asa practic ca noi si nu avea grija de maine"

- cand ieseau in oras, trebuia sa se intoarca inainte de ora zece seara, pentru altfel plateau taxa de 10 craitari (pretul unei cafele): "inainte de zece ore de noapte se indreptau toti spre locuintele lor caci la ora zece se incuiau portile locuintelor si cine intarzia trebuia sa plateasca portarului 10 craitari ca sa-i deschida"

- "Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau o halba de bere era in stare sa petreaca o noapte intreaga, dar in schimb lua mai multe cafene negre si fuma mult"

- grijile materiale, faptul ca primea cu intarziere banii din tara, de la familie, il faceau "tacut, indispus si nervos"; injuratura preferat in asemenea situatii era "tu-i neamul nevoii" (...) dar aceasta stare psihica nu dainuia mai mult decat pana-i soseau banii de acasa. Atuncea platea datoriile, era iarasi bine dispus, zambetul ii revenea iarasi si apoi se razbuna pentru mizeria indurata mancand bine si traind in belsug catva timp (...) pe vremea aceea traiul in Viena nu era scump"

- "dar de una avea Eminescu grija si anume sa nu-i lipseasca acasa cafeaua neagra si tutunul. Era nenorocit cand ii lipseau aceste doua stimulente si nu putea sa scrie" (...) era mester in prepararea unei cafele turcesti cu caimac" (in aceele vremuri se prepara la masina cu spirt)

- "nu fugea de distractii, dar ele trebuiau sa vina din intamplare si fara sfatuire premergatoare"

- cultiva mai ales cunostinta cu "doamna Bognar, artista renumita de la Teatrul curtii regale (...), "mergea regulat la piesele ei, se intalnea si petrecea cu artistii de la Burgtheater si de la opera"

- "cand nu-l vedeam pe Eminescu mai multe zile il cautam acasa si astfel am putut observa cum petrecea el in camera sa din Dianagasse (...) camera era mare si luminoasa si avea ferestrele spre strada. Eminescu se culca tarziu si se scula abia pe la orele opt dimineata, cateodata si mai tarziu. Lua apoi cafeaua cu lapte ce i-o facea doamna de casa, se imbraca si mergea la universitate" (cand nu erau cursuri statea acasa, citea si scria) 

- "daca-i lipsea vreo expresie potrivita sau vreo fraza frumoasa, el nu se impiedica de lipsa ei la scris, ci lasa un loc gol si trecea mai departe" (...) "cand nu scria, citea si citea foarte mult, tot felul de carti, lungit pe o canapea sau sezand la masa sau chiar pe pat" (...) "masa sa era plina de carti romanesti si nemtesti (...) Lenau era un poet predilect al lui Eminescu iar pe filosoful Schopenhauer il citea foarte adesea si cu foarte multa atentiune" (operele filosofului fusesera cadou de la Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare)

- "a citit mult din literatura indica si persana, principiile religiei budiste, de care era incantat si despre care spunea ca era cea mai poetica, mai frumoasa si mai profunda religie din lume"

- "cand veneau colegii sai acasa aflau in camera un aer infect, produs de fumul de tutun, de mirosul de spirt si de lampa, de nu erau in stare sa respire"

- "cat a fost cu noi in Viena a ramas copil bun si naiv care prefera orice alta distractie decat cea cu femeile" (...) cu toate acestea el a tinut mult nu la femei, ci la "femeie". Femeia era pentru dansul idealul creatiunii, a frumusetii si a perfectiunii chipului omenesc (...) Eminescu nu fugea de societatea femeilor dar nici nu o cauta"

- "eu, care-l cunosc din cea mai frageda tinerete am citit cu nedumerire tot ce s-a scris despre viciile lui Eminescu, dar am ramas un Toma necredinciosul (...) si cand in toamna anului 1875 m-a vizitat la Cernauti, era acelasi tanar frumos, sanatos si plin de viata. Aceeasi impresie mi-a facut-o si in vara lui 1878 cand am petrecut vreo saptamana cu dansul in Bucuresti si erau atunci in societatea noastra si fosti amici si colegi din Viena, Slavici, Chibici-Revneanu, Vasile Morariu. Toti am petrecut cu Eminescu de minune, am mancat serile impreuna si n-am observat nici o schimbare in sanatatea si pornirile sale"

- 1872 Eminescu paraseste Viena si merge la studii la Berlin

- deseori trebuia tras de limba ca sa vorbeasca, dar cand se discuta despre paturile sociale era pasional si interesat, "avea ura contra ciocoilor, a parvenitilor si a proletariatului semidoct (...) iubea insa poporul cu toata caldura sufletului sau (...) tinea mult si la tagma boiereasca, la adevaratii boieri, coboratori din vita veche (...) mai erau obiecte despre care discuta Eminescu cu placere. Aceste obiecte erau principiile budismului si metafizica"

- "despre chestii personale nu mi-a vorbit Eminescu niciodata"

- expresii preferate: "pur si simplu"; expresia de salut "traiasca natia" (folosita de toti studentii romani din Viena) si cand era el salutat asa raspundea "sus cu ea"; "secatura"; "vita incaltata" cand era foarte nervos; "tu-i neamul nevoii" (preluata de la tatal sau) cand era afectat de lipsa banilor; 

- serbarea de la Putna, organizata de societatea "Romania juna" de la Viena, cost 70.000 coroane, bani stransi din donatii, 1600 de tacamuri, cu bou in protap, AD Xenopol tine cuvantarea festiva, petrecere populara cu hora

- farsa: vinde pantalonii autorului ca sa plateasca masa

- 1875 se inaugureaza Universitatea din Cernauti; 1775 Bucovina e incorporata Austriei

- 1878 intalnire la 5 ani de la terminarea studiilor la Viena; grupul de studenti vienezi isi propusese sa se intalneasca la fiecare 5 ani si prima intalnire e la Bucuresti, unde poetul lucra ca ziarist la Timpul: "Eminescu nu se schimbase mult de cand il vazusem, numai hainele erau cam neglijate. Parul tot lung il purta, pieptanat in sus si mustata o musca si acum dupa vechiul sau obicei"

- cartea se incheie brusc, cu foile matricole ale poetului din anii petrecuti la Cernauti