Mircea Damian

Scriitor român care a trăit în perioada interbelică și care a scris, într-o notă relaxată și obiectiv-umoristică, despre întâmplările din propria viață. De aceea, Mircea Damian poate fi considerat mai degrabă memorialist decât scriitor de ficțiune. 

Din păcate, istoria literaturii nu l-a reținut în paginile ei, numele autorului a căzut în uitare și cărțile scrise de el sunt aproape necunoscute.

Cartea de căpătai pare să fie "București" în care ne descrie orașul așa cum l-a descoperit și l-a învățat autorul, fugit din Slatina către mirajul Capitalei: 

"Cred că sunt vreo 20 de ani de când am venit pentru prima oară în București. Eram în clasa I-a a liceului din Slatina și fugisem de la școală. Nici azi nu știu precis dacă eram în conflict cu școală sau cu familia și nu știu măcar dacă am fugit pentru că mi-era dor să fug".

Volumul "București" este o carte de impresii și mărturii despre cum arata Capitală în perioada interbelică și informația este clar structurată și expusă, pe capitole cu denumiri fără echivoc: Gara de Nord, Calea Victoriei, Circulația, Mahalalele etc.

Dacă ești pasionat de istoria României, de perioada interbelică sau doar vrei o carte plăcută și interesantă din care să și înveți ceva, atunci lectura "Bucureștiului" lui Damian este o excelentă alegere. 

O altă carte scrisă de același autor nedreptățit de posteritate este "Celula numărul 13". Aici, Damian ne familiarizează cu închisoarea Văcărești în care el a fost deținut timp de 2 luni și jumătate, pentru ofensă adusă suveranului - în limbaj oficial și intimidant, asta se numește "crimă de lezmajestate".

Iată descrierea de început a Închisorii Centrale: 

"o poartă masivă, cu zăbrele și gardieni. O curte plantată cu flori, cu castani văruiți și cu bănci. Altă poartă masivă, având tăiată într'însă o portiță. Un gang de circa șase metri, iar deasupra o clopotniță. Încă o poartă. O curte ceva mai mare decât prima, având în mijloc biserica Mavrocordatilor, de jur împrejur ziduri și zăbrele, în fund celulele, în spatele lor zidul înconjurător, iar dincolo Libertatea și Femeia". 

Așadar, și "Celula numărul 13" este tot o carte de memorii și o prețioasă mărturie despre realitățile din perioada interbelică. Cartea a fost tipărită în 1932 la editura "Vremea".

Alte lucrări care-i aparțin lui Mircea Damian sunt: "Eu sau frate-meu", "Restituiri", "De-a curmezișul", "Două și-un cățel", "Rogojină", "Om", "Două iubiri".