Mihai Eminescu

- poet, prozator, publicist - autor canonic (original, care produce opere de valoare ce devin etalon) - Luceafarul poeziei romanesti

- ultimul mare poet romantic din literatura europeana

- nascut 15 ianuarie 1850 la Ipotesti, Botosani, fiul caminarului Gheorgeh Eminovici si al Ralucai Eminovici, fosta Iurascu

- al 7-lea din cei 11 copii ai familiei Eminovici; multi mor tineri si unii alienati mintal

- petrece copilaria la Botosani si Ipotesti

- primele doua clase primare le face la un pension privat din Botosani unde se invatau 3 limbi straine;  incepand cu a treia clasa este inscris la Hauptschule in Cernauti - termina primara cu rezultate bune, al 5-lea din 82 de elevi

- merge la departe la liceul german Obergymnasium tot in Cernauti

- 1862 ramane repetent si repeta clasa 

- 1863 abandoneaza cursurile de la Obergymnasium - pleaca in vacanta de Paste acasa si nu se mai intoarce

- 1863 moare fratele lui cel mai apropiat de suflet, Ilie

- 1864 solicita Ministerului Invatamantului din Bucuresti o bursa sau subventie pentru continuarea studiiilor, dar nu primeste pe motiv ca nu exista nici un loc vacant

- 1864 copist la Tribunalul din Botosani

- 1865 pleaca prin tara cu trupa de teatru ambulant, itinerant Fanny Tardini - Vladicescu

- 1865 revine la Cernauti, se instaleaza in casa lui Aron Pumnul si se angajeaza bibliotecar

- 1866 - anul primelor creatii literare ale lui Eminescu; 1866 moare Aron Pumnul (profesorul sau din perioada adolescentei, cand era elev la Cernauti), profesor de limba romana, elevii scot o brosura in care apare si poezia lui Eminescu "La mormantul lui Aron Pumnul"

- Aron Pumnul isi pierde unicul fiu si Eminescu ii devine "copil de suflet"

- debuteaza la Pesta, cu poezia "De-as avea", in revista "Familia" a lui Iosif Vulcan; Vulcan ii schimba numele din Eminovici in Eminescu

- 1866 calatoreste pe jos din Moldova spre Transilvania (Tg.Mures, Blaj, Sibiu); la Sibiu e gazduit de Nicolae Densusianu, pe atunci student la Drept

- 1867 intra in trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale, ca secretar - strabate Muntenia

- 1868 ajunge la Arad unde-l cunoaste personal pe Iosif Vulcan

- 1868 la Bucuresti, recomandat pe Pascaly, e angajat sufleur la Teatrul National pentru 6 luni (166,66 lei lunar)

- 1869, amorezat de o interpreta, cu "ghetele rupte", calatoreste cu trupa de teatru prin Moldova si Bucovina; nu coresponda cu familia si nu mai trecuse pe acasa de 3 ani

- 1869 ajunge la Ipotesti, se impaca cu familia

- 1869 pleaca la Viena, impreuna cu familia; ajung la Praga, unde se fotografiaza 

- 1869 - 1872 Viena - se inscrie la Facultatea de Filosofie si Drept (nu avea bacalaureat, e doar auditoriu extraordinar); din lipsa de bani nu participa decat la cateva cursui, traieste in saracie ca majoritatea studentilor romani din Viena; se imprieteneste cu Ioan Slavici si o cunoaste pe Veronica Micle

- 1870 Viena a asista la ciocnirile dintre muncitori si jandarmi si asta-l inspira sa scrie satira "Imparat si proletar"

- incepe colaborarea la Convorbiri literare (acolo publica Fat Frumos din lacrima, Venere si Madone, Epigonii) si debuteaza ca publicist la "Albina" din Pesta

- sarac, cerea bani familiei pentru plata chiriei, locuia la oameni saraci care "asteptau plata ca pe o sarbatoare"

- 1871 - studiul lui Maiorescu in Convorbiri literare, despre poezie, in care il pune pe Eminescu chiar langa Vasile Alecsandri, ca talent - asta naste un mare scandal in epoca, Alecsandri era un titan in timp ce Eminescu publicase doar cateva poezii

- 1871 participa la festivitatile de la Putna (400 ani de la tarnosirea/inaungurare, ctitorie a lui Stefan cel Mare/ridicata de Stefan cel Mare), anuntate cu 21 salve de tun, se recita imnul lui Alecsandri dedicat lui Stefan cel Mare, pe muzica lui Alex Flechtenmacher; participa Slavici (tine cuvantul de bun sosit), Xenopol (cuvantare despre rapirea Bucovinei), Theodor Stefanelli (scrie Amintiri despre Eminescu)

- 1872 - Botosani, il intalneste pentru prima data pe Maiorescu 

- 1872 - Ministerul Cultelor si Instructiei Publice,condus de Maiorescu, ii acorda o bursa

- 1872-1875 student regulat (deci intre timp obtinuse diploma de studii liceale) la Berlin; figureaza in matricolele Universitatii din Berlin

- 1873 se sinucide la Ipotesti unul dintre fratii lui, ofiter 

- 1873 incepe sa traduca din Kant, Critica ratiunii pure

- 1874 moare de tuberculoza, la Berlin, unul dintre fratii lui, medic

- 1874 Maiorescu insista la Eminescu sa-si dea doctorat si-i propune catedra de filosofie la Universitatea din Iasi - poetul refuza si una si alta

- 1874 director Biblioteca centrala Iasi (juramantul de investire in functie tinut in fata rectorului universitatii iesene, Stefan Micle)

- 1874 - 1875 salariat cu 200 lei, suplineste la Logica pe AD Xenopol si la germana pe Samson Bodnarescu la Institutul Academic 

- 1875 numit de Maiorescu revizor scolar Iasi si Vaslui, salariu 500 lei, suma considerabila in acea vreme

- 1875 il cunoaste la Convorbiri literare pe "badia Creanga" , care-i devine cel mai bun prieten

- 1876 -"A fost cea mai fericita a vietii mele. Eu am tinut pe Veronica in brate, strangand-o la piept, am sarutat-o. Ea-mi darui flori albastre pe care le voi tine in toata viata mea" avea sa noteze Mihai Eminescu.

- eliberat din functia de revizor scolar, se retrage in bojdeuca din Ticau, la prietenul Creanga

- 1876 moare mama poetului, Raluca Eminovici (cimitirul din Ipotesti)

- 1877 se muta la Bucuresti si se angajeaza la Timpul, condul de Maiorescu

- 1877 - 1883 redactor, apoi redactor-sef la Timpul; coleg cu Slavici si Caragiale; locuieste un timp la Slavici; acum scrie "Luceafarul" si "Scrisorile"; se imbolnaveste si este internat la spitalul doctorului Sutu

- 1879 moare Stefan Micle, poetul scrie Veronicai incercand sa o consoleze

- 1879 - Timpul e condus de Slavici, Caragiale si Eminescu si se publica numai ce vor ei

- 1879 - Veronica Micle vine la Bucuresti, incercand sa obtina pensie de urmas; planuri de casatorie cu Eminescu; ei doi se intalnesc pe strada cu Iacob Negruzzi si Eminescu o prezinta pe Veronica drept "logodnica" lui

- 1879 - Caragiale pleaca de la Timpul, apoi Slavici care se duce in invatamant si redactia ramane exclusiv in grija lui Eminescu

- 1880 - relatiile de cuplu se racesc, scrisorile se raresc, se adreseaza cu "domnule Eminescu" sau "Doamna"

- 1880 - Veronica ramane insarcinata, dar copilul se naste mort

- 1880 - Eminescu ii martiriseste lui Kogalniceanu ca vrea sa se casatoreasca cu Veronica si acesta ii spune "casatoria a doi oameni saraci ar fi plina de privatiuni"

- 1881 - merge la bai, la Constanta, suferea de reumatism

- 1882 - e numit un alt redactor-sef si Eminescu e marginalizat in redactie

- 1882 - deranjat de prietenia lui "musiu in chestie", Caragiale, cu Veronica

- 1882 - trimite ajutor financiar tatalui (pierduse averea din cauza secetei si se mutase de la Ipotesti la oras) si Veronicai

- tentative din partea prietenilor, familiei si Veronicai de a-l readuce la Iasi

- 1883 - pleaca de la Timpul, suparat ca-n timpul lipsei lui se publicase un articol infect

- migrene si-l supara picioarele care "i se coc"

- 1883, Bucuresti, are primul soc nervos; Maiorescu observa ca poetul innebuneste, se apucase de albaneza, voia sa se calugareasca, dar sa ramana in Bucuresti

- 1883 sta la Slavici, sotia acestuia (Ecaterina Szoke Magyarosy) se plange de poet "a devenit foarte rau" si-l roaga pe Maiorescu: "scapati-ma de el"

- 1883 crize puternice, e declarat alienat mintal; internat de Maiorescu la sanatoriul Caritas al doctorului Alexandru Sutu

- 1883 Maiorescu strange fonduri pentru spitalizarea si tratamentul poetului; Alecsandri da o parte din bani

- 1883 este trimis la Viena, impreuna cu un prieten, unde primeste tratament neurologic

- 1883 apare un volum de poezii ingrijit de Titu Maiorescu, la editura Socec; volumul "Poezii" e singurul publicat in timpul vietii, restul sunt volume postume

- 1884 moare tatal poetului

- 1884 boala da semne de ameliorare

- 1884 insotit de acelasi prieten (Alexandru Chiblici) cu care merge la tratament la Viena face o calatorie prin Italia (Florenta, Venetia)

- 1884 - intoarcerea in tara, asteptat la gara de Maiorescu si alti prieteni

- 1884 - se duce la Iasi, pentru refacere, sta in gazda la Miron Pompiliu

- 1884 - prin Maiorescu, e numit subbibliotecar la Biblioteca Centrala Iasi (director era Caragiale); preda la o scoala ore de Geografie si Statistica

- 1884 - coaboara dintr-o trasura si-si rupe piciorul

- 1885 - merge la Odessa la tratament de ghiol pentru ulcerele de pe picioare la clinica doctorului Jahimowicz.; se plange ca n-are bani pentru plata doctorului

- 1886 starea generala de sanatate se inrautateste

- 1886 internat in ospiciul de la Manastirea Neamt

- 1886 Vlahuta vrea sa-l ajute cu bani deschizand o lista de subscriptie publica: " "Draga Vlahuta, nu te pot incredinta indestul cat de odioasa e pentru aceasta specie de cersetorie, deghizata sub numele de subscriptie publica, recompensa nationala etc. E drept ca n-am bani, dar aceasta e departe de a fi un motiv pentru a intinde talgerul in public. Te rog dar sa desistezi cu desavarsire de la planul tau, oricat de bine intentionat ar fi, de-a face pentru mine apel la public".

- 1887, grav bolnav si cu mintile pierdute, sta la Botosani, la sora lui Henrieta (care n-o suporta pe Veronica si o considera o nenorocire pentr poet)

- 1887 se aproba un ajutor public de 120 lei pentru poet; Henrieta primeste pentru Eminescu 400 lei ajutor de la n cantaret

- 1888 reincepe sa publice

- 1888 Parlamentul ii voteaza o pensie viagera lunara de 250 lei, la insistentele lui Iacob Negruzzi, decretul e semnat de regele Carol I

- 1889 sufera alt soc, e internat de prieteni la spitalul Marcuta, mutat apoi la Caritatea

- 1889, 1 iunie - locit de un pacient cu o piatra in cap, lesina

- 1889, 15 iunie, ora 4 dimineata - moare

- marea iubire: Veronica Micle, casatorita la 14 ani cu Stefan Micle, un profesor mai mare cu 30 de ani decat ea, 2 copii (fete); casatoria aranjata de mama Veronicai

- relatia cu Veronica Micle incepe la Viena si va fi zbuciumata

- dupa moartea lui Stefan Micle, cei doi se muta impreuna in Bucuresti si locuiesc impreuna timp de cateva luni; fac si un copil care se naste mort (1879)

- dupa moartea lui Eminescu, Veronica intra in depresie; isi premediteaza sinuciderea si exact la 50 de zile de la moartea poetului, moare si Veronica Micle la manastirea Varatec

- Eminescu moare 15 iunie, 4 dimineata 1889, in Sanatoriul de boli mintale al doctorului Sutu; inmormantat la Bellu; ziarul Romanul: "Eminescu nu mai este"; Eminescu e expus public pe un catafalc simplu, acoperit cu cetina de brad, la Biserica Sf.Gheorghe, un cor interpreta litania (rugaciune lunga) "Mai am un singur dor"

- cortegiul mortuar catre Bellu e insotit de studenti, gazetari, prieteni, Lascar Catargiu premier, Maiorescu, Kogalniceanu; participa si "o doamna in cupeu", Veronica Micle, care-i pune pe piept o cununa de flori de nu-ma-uita

- scrie pana in ultimele clipe, la autopsie i se gaseste in halat un carnetel cu ultimele 2 poezii "Viata" si "Stele in cer"

- moare intr-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, inchis in "celula" sa

- chiar inainte de a muri, cere un pahar cu lapte, il primeste si spune medicului de garda care-i da laptele prin vizeta: "sunt naruit" - ultimele cuvinte ale poetului

- oficial, cauza mortii e sifilisul, de care ar fi suferit in ultimii 6 ani de viata; dosarul reanalizat recent de experti reuniti de Academia Romana, la peste 100 ani de la moarte: arteroscleroza precoce si personalitate bipolara; tratamentul de atunci pentru falsul sifilis, mercur, i-a fost fatal, posibil cauza mortii infarct

- cand scrie "Pe langa plopii fara sot" e indragostit de verisoara lui Caragiale - Cleopatra Leca Poenaru (fiica pictorului Constantin Leca); Cleopatra locuia pe strada Cometa, la nr.16, o strada cu plopi, ii numara si constata ca sunt fara sot

- ura matematica, avea memorie fenomenala, dar ura cifrele

- pasionat de fotbal si inot

- 1883 a vrut sa se calugareasca; ii cere lui Maiorescu sa-l bage la o manastire din Bucuresti; cand  Eminescu"era stricat cu toata lumea" si Maiorescu planuia o viitoare "internare in sanatoriu"

- citea cu voce tare poeziile care-i placeau; se plimba prin camera, declama, batea cu pumnul in masa, era teatral, se certa cu cei care-l intrerupeau

- fumator, bautor de cafea

- se incuia in camera zile intregi, citea si scria, nu se ingrijea, nu se spala, dormea imbracat

- fotografia lui clasica - facuta la Praga, cand avea 19 ani

- stia latina, greaca, germana, franceza, spaniola, italiana, turca, albaneza, sarba

- profesor de germana la Institutul Academic Iasi, 1874-1875

- 1889, la cateva luni, moare si sora lui Henrieta

- salutul poetului: "Traiasca natia" (cu oricine se intalnea); cand era el salutat asa, raspundea "Sus cu dansa"; mare patriot

- nu-i placea sa se fotografieze, nu au existat multe fotografii cu poetul sin dintre toate, cele putine, s-au pastrat doar patru: cea din tinerete, de la 19 ani (reproducere, retusare, Praga 1869 - clasificata in categoria tezaur), una extrasa din tabloul Societatii Junimea (Franz Duschek, Bucuresti 1878), una facuta de Nestor Heck studioul lui (Iasi, 1884) si fotografia facuta de Jean Bielig la Botosani, 1887 (cand se afla in ingrijirea surorii sale Henrieta)

- inmormantat 17 iunie 1889, s-a pastrat o singura imagine, un desen realizat de graficianul Constantin Jiquidi - vreme ploioasa si umeda, participantii umbrele; slujba oficiata de un singur preot; la final un cor a cantat pe versurile din "Mai am un singur dor" necrologul rostit de Grigore Ventura, redactor la ziarul Adevarul; sicriul dus spre Bellu (parcela 9) de un dric simplu tras de 2 cai