La Steaua - Mihai Eminescu

La steaua 

La steaua care-a răsărit 

E-o cale-atât de lungă, 

Că mii de ani i-au trebuit 

Luminii să ne-ajungă. 

Poate de mult s-a stins în drum 

În depărtări albastre, 

Iar raza ei abia acum 

Luci vederii noastre, 

Icoana stelei ce-a murit 

Încet pe cer se suie: 

Era pe când nu s-a zărit, 

Azi o vedem, şi nu e. 

Tot astfel când al nostru dor 

Pieri în noapte-adâncă, 

Lumina stinsului amor 

Ne urmăreşte încă.