Noapte de vara

Zările, de farmec pline,

Strălucesc în luminiş;

Zboară mierlele-n tufiş

Şi din codri noaptea vine

Pe furiş.

Care cu poveri de muncă

Vin încet şi scîrţîind;

Turmele s-aud mugind,

Şi flăcăii vin pe luncă

Hăulind.

Cu cofiţa, pe-ndelete,

Vin neveste de la rîu;

Şi cu poala prinsă-n brîu

Vin cîntînd în stoluri fete

De la grîu.

De la gîrlă-n pîlcuri dese

Zgomotoşi copiii vin;

Satul e de vuet plin;

Fumul alb alene iese

Din cămin.

Dar din ce în ce s-alină

Toate zgomotele-n sat,

Muncitorii s-au culcat.

Liniştea-i acum deplină

Şi-a-nnoptat.

Focul e-nvelit pe vatră,

Iar opaiţele-au murit,

Şi prin satul adormit

Doar vreu cîne-n somn mai latră

Răguşit.

Iat-o! Plină, despre munte

Iese luna din brădet

Şi se nalţă,-ncet-încet,

Gînditoare ca o frunte

De poet.

Ca un glas domol de clopot

Sună codrii mari de brad;

Ritmic valurile cad,

Cum se zbate-n dulce ropot

Apă-n vad.

Dintr-un timp şi vîntul tace;

Satul doarme ca-n mormînt-

Totu-i plin de duhul sfînt;

Linişte-n văzduh şi pace

Pe pămînt.

Numai dorul meu colindă,

Dorul tînăr şi pribag,

Tainic se-ntîlneşte-n prag,

Dor cu dor să se cuprindă

Drag cu drag.

Foto: Parintii poetului Cosbuc